Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

forme - Jacob avea în mână geaca până atunci atârnată de un copac de
lângă cort.
Am încercat să întreb despre ce vorbesc, dar nu am reuşit să scot
din gură decât un „d-d-d-d-d”, iar tremuratul mă făcu să mă bâlbâi
incontrolabil.
— Geaca este pentru mâine - îi este prea frig s-o poată ea încălzi.
Este îngheţată. O lăsă lângă uşă. Ai spus că are nevoie de un radiator şi
am venit. Jacob întinse braţele atât de larg cât îi permise cortul. Ca de
obicei, când se transforma în lup, era îmbrăcat sumar - o pereche de
pantaloni de trening, fără cămaşă, fără pantofi.
— J-j-j-ake, o să îngh-e-e-e-eţi, am încercat eu să mă plâng.
— Eu nu, spuse el vesel. Zilele astea am tot avut patruzeci şi două
de grade. Te fac să transpiri cât ai zice peşte.
Edward mârâi, dar Jacob nici nu se uită la el. Se târî în schimb către
mine şi începu să desfacă fermoarul sacului de dormit.
Edward îşi puse deodată ferm braţul pe umărul lui să-l oprească,
albeaţa mâinii lui contrastând cu pielea închisă la culoare. Jacob îşi
încleştă fălcile, iar nările îi fremătară, corpul lui ferindu-se de atingerea
îngheţată. Muşchii lungi din braţele lui se contractară automat.
— Ia-ţi mâna de pe mine, mârâi el printre dinţi.
— Tu ia-ţi mâinile de pe ea, răspunse Edward furios.
— N-n-n-nu v-v-v-vă ce-ce-certaţi, i-am rugat eu.
Încă un fior mă zgudui. Aveam senzaţia că dinţii urmau să mi se
zdrobească, atât de tare clănţăneau.
— Sunt sigur că o să-ţi mulţumească pentru asta când degetele ei
de la picioare o să se înnegrească şi o să cadă, sări Jacob.
colţul lui.
Edward ezită, îşi lăsă mâna să cadă pe lângă corp şi se retrase în
Vocea îi era dură şi înfricoşătoare:
— Ai grijă. Jacob chicoti.
— Dă-te mai încolo, Bella, spuse el, deschizând şi mai tare sacul de