Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

un, dar nu-mi fusese niciodată pe măsură. Nou-născutul pe care-l
chemasem era o femeie, abia trecută de primul an. Numele ei era
Charlotte. Sentimentele lui s-au schimbat când a apărut ea; l-au trădat. I-
a strigat să fugă şi a sărit după ea. Aş fi putut să mă iau după ei, dar nu
am făcut-o. Nu am vrut să-l... distrug. Maria s-a supărat foarte rău pe
mine pentru asta...
Cinci ani mai târziu, Peter s-a întors după mine. Şi-a ales o zi bună
să sosească. Maria nu-mi înţelegea starea mea care se deteriora
încontinuu. Ea nu suferise niciodată vreo depresie şi m-am întrebat de ce
eu eram diferit. Am început să observ o schimbare în sentimentele ei
când era aproape de mine - uneori era frică... şi răutate - aceleaşi
sentimente care mă avertizaseră când Nettie şi Lucy ne atacaseră. Mă
pregăteam să-mi distrug singurul aliat, centrul existenţei mele, când
Peter s-a întors. Acesta mi-a povestit despre noua lui viaţă cu Charlotte,
mi-a prezentat opţiuni pe care nu ştiam că le aveam. În cinci ani nu se
luptaseră niciodată, deşi întâlniseră foarte mulţi vampiri în Nord. Erau
alţii care putea coexista fără dezastrul constant.
M-a convins într-o singură discuţie. Eram gata să plec şi oarecum
uşurat că nu va trebui să o ucid pe Maria. Fusesem partenerul ei la fel de
mulţi ani cât au fost Carlisle şi Edward împreună, deşi legătura dintre noi
nu era nici pe de parte la fel de puternică. Când trăieşti pentru luptă,
pentru sânge, toate legăturile pe care ţi le faci sunt fragile şi uşor de rupt.
Am plecat fără să mă uit înapoi. Am călătorit cu Peter şi cu
Charlotte timp de câţiva ani, prinzând gustul acestei lumi noi şi paşnice.
Dar depresia nu mi-a trecut. Nu am înţeles ce era în neregulă cu mine
până când Peter nu a observat că îmi era mereu mai rău după ce vânam.
M-am gândit la asta. După atâţia ani de măcel şi masacru, îmi pierdusem
aproape toată umanitatea. Eram fără îndoială un coşmar, un monstru
înfiorător. Cu toate acestea, de fiecare dată când găseam o altă victimă
umană, simţeam un dor înţepător pentru cealaltă viaţă. Când îi vedeam
cum fac ochii mari de uimire la vederea frumuseţii mele, le vedeam pe
Maria şi pe celelalte, cum arătau ele pentru mine în ultima noapte în care
am mai fost Jasper Whitlock.
Pentru mine era mai puternică - această amintire împrumutată -