Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

12. TIMP
— Am prevăzut... Începu Alice pe un ton prevestitor de rele.
Edward încercă să o ghiontească în coaste cu cotul, lucru de care ea se
feri cu agilitate.
— Bine, bombăni ea. Edward mă pune să fac chestia asta. Dar chiar
am prevăzut că vei fi mai supărată dacă te voi lua prin surprindere.
Mergeam spre maşină după ore şi nu aveam absolut nici o idee
despre ce vorbeau.
— Pe înţelesul meu, vă rog? le-am cerut eu.
— Nu fi copil. Fără crize.
— Acum chiar că mă tem.
— Deci vei primi - vreau să spun că vom primi - o petrecere de
absolvire. Nu e mare lucru. Nu ai de ce să sari ca arsă. Dar am văzut că
te-ai fi isterizat dacă urma să organizez o petrecere surpriză - se dădu în
pas de dans la o parte când Edward se întinse să-i ciufulească părul - şi
Edward a spus că e mai bine să ştii dinainte. Dar nu e mare lucru. Promit.
trebuit.
Am oftat profund.
— Mai are rost să mă cert cu tine?
— Deloc.
— Bine, Alice. Voi fi acolo. Şi voi urî fiecare minut din ea. Promit.
— Aşa te vreau! Apropo, îmi place la nebunie cadoul meu. Nu ar fi
— Dar nu am luat nimic.
— Oh, ştiu asta. Dar vei lua.
Mi-am stors panicată creierii încercând să-mi aduc aminte ce mă
hotărâsem să-i iau pe post de cadou de absolvire şi pe care să-l fi văzut.
enervant?
— Incredibil, mormăi Edward. Cum poate fi ceva atât de mic atât de
Alice râse.
— E un talent.
— Nu mai puteai să aştepţi câteva săptămâni înainte să-mi spui
chestia asta? am întrebat eu bosumflată. Acum o să fiu stresată tot acest