Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Ce vrei să spui? mă întrebă el.
– Nu eşti... Teoria Angelei îmi părea mai prostească acum decât
înainte. Mi-a fost greu să-mi termin ideea. Doar nu eşti gelos?
El ridică o sprânceană.
– Oare?
– Fii serios.
– Foarte simplu - nu există nimic amuzant la chestia asta. M-am
încruntat suspicioasă.
– Sau... e cu totul altceva? Vreo prostie de genul vampirii şi
vârcolacii sunt duşmani până la moarte? Este o criză provocată de
testosteron?
Îi străfulgerară ochii.
– Este numai despre tine. Nu îmi pasă de nimic altceva decât de
siguranţa ta.
Era imposibil să te îndoieşti de focul negru din ochii lui.
– În regulă, am oftat eu. Te cred. Dar vreau să ştii ceva - când vine
vorba de prostia cu duşmanii, pe mine să mă lăsaţi deoparte. Eu sunt
parte neutră. Elveţia. Refuz să mă las afectată de dispute teritoriale între
creaturi mitice. Jacob îmi este ca un frate. Tu eşti... ei bine, nu chiar
dragostea vieţii mele pentru că mă aştept să te iubesc mai mult decât
atât. Dragostea existenţei mele. Nu-mi pasă cine-i vârcolac şi cine-i
vampir. Dacă Angela se dovedeşte a fi o vrăjitoare, poate să ni se alăture
şi ea.
care oftă.
dezgust.
Se uita la mine tăcut printre ochii îngustaţi.
– Elveţia, am repetat eu din nou emfatic. Se încruntă la mine, după
– Bella... Începu el după care se opri, iar nasul i se încreţi de
– Acum ce mai este?
– Păi... nu te supăra, dar miroşi a câine, îmi spuse el. Apoi îmi
zâmbi ştrengăreşte şi am ştiut că cearta luase sfârşit. Deocamdată.