Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Aveam o săptămână proastă.
4. NATURA
Ştiam că în mare nimic nu se schimbase. OK, deci Victoria nu se
dăduse bătută, dar sperasem eu vreodată să facă lucrul acesta? Reapariţia
ei nu făcuse altceva decât să confirme ceva ce ştiam deja. Nu aveam nici
un motiv să intru din nou în panică.
În teorie. Să nu intri în panică era mai uşor de zis decât de făcut.
Mai erau doar câteva săptămâni până la absolvire, iar eu m-am
întrebat dacă nu cumva era o prostie să stau pe acolo, fără apărare şi
gustoasă, aşteptând următorul dezastru. Părea prea periculos să fiu om -
nu făceam decât să implor să am necazuri. Cineva ca mine nu ar trebui să
fie om. Cineva cu norocul meu trebuia să fie o idee mai puţin neajutorat.
Dar nu voia nimeni să mă asculte.
– Suntem şapte, Bella, spusese Carlisle. Şi, cu Alice de partea
noastră, nu cred că Victoria are cum să ne prindă cu garda jos. Cred că
este important, de dragul lui Charlie, să ne ţinem de planul nostru iniţial.
Esme i se alăturase:
– Nu am permite niciodată să ţi se întâmple ceva rău, scumpa
noastră. Ştii asta. Te rog să nu îţi fie teamă.
Şi apoi mă sărutase pe frunte.
– Mă bucur că Edward nu te-a ucis, zisese Emmett. Totul e mult
mai amuzant cu tine prin preajmă.
Rosalie se uitase urât la el.
Alice îşi dăduse ochii peste cap şi spusese:
– Mă simt jignită. Doar nu eşti pe bune îngrijorată de asta, nu?
– Dacă nu e aşa mare lucru, atunci de ce m-a târât Edward tocmai
în Florida? am vrut eu să ştiu.
– Încă nu ai observat, Bella, că Edward are tendinţa să exagereze?
Jasper îmi eliminase pe nesimţite toată panica şi tensiunea din trup,
cu talentul lui ciudat de a controla stările emoţionale. M-am simţit mai
sigură şi m-am lăsat convinsă să renunţ la rugămintea mea disperată.