Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

că nu avea să fie plăcut. Autocontrolul era, se pare, o abilitate dobândită.
Orice în afară de cursuri prin corespondenţă ieşea din discuţie.
— Credeam că momentul nu este încă stabilit, îmi aminti el cu
blândeţe. S-ar putea să-ţi placă un semestru sau două la facultate. Sunt o
grămadă de experienţe umane pe care nu le-ai avut.
— O să le am după aceea.
— Nu vor mai fi experienţe umane după aceea. Nu mai ai o a doua
şansă la umanitate, Bella.
Am oftat.
— Trebuie să fii rezonabil cu estimarea momentului, Edward. Este
mult prea periculos să ne jucăm cu asta.
— Încă nu este nici un pericol, insistă el.
M-am uitat urât la el. Nici un pericol? Sigur. O aveam pe urmele
mele doar pe Victoria, un vampir sadic care încerca să răzbune moartea
iubitului său cu a mea, de preferinţă printr-o metodă înceată şi
chinuitoare. Şi, a da, Volturi - familia regală de vampiri cu mica lor
armată de vampiri luptători - care insistau ca inima mea să înceteze să
mai bată într-un fel sau altul în viitorul apropiat, pentru că oamenii nu
aveau voie să ştie de existenţa lor. Corect. Nu era absolut nici un motiv
să intrăm în panică.
Chiar şi cu Alice cu ochii în patru - Edward se baza pe viziunile ei
nefiresc de exacte cu privire la viitor pentru a ne da avertismente - era o
nebunie să ne asumăm riscuri.
În plus, câştigasem deja disputa. Data transformării mele fusese
stabilită mai mult sau mai puţin la scurt timp după absolvirea liceului,
adică peste doar câteva săptămâni.
M-am înfiorat la gândul că-mi rămăsese atât de puţin timp. Evident
că această schimbare era necesară - şi cheia către ce îmi doream cel mai
mult pe lume - , dar mă gândeam la Charlie, care în camera de alături se
bucura de meci, la fel ca în fiecare seară. Şi la mama mea, Renée, departe
în Florida însorită, care încă mă ruga să-mi petrec vara la plajă cu ea şi cu
noul ei soţ. Şi la Jacob, care, spre deosebire de părinţii mei, va şti exact
ce se întâmplă când voi dispărea la vreo şcoală aflată la mare distanţă de
casă. Chiar dacă părinţii mei nu ar bănui nimic o lungă perioadă de timp,