Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Va fi bine.
— Va trăi, Bella. Jacob Black se vindecă în timp ce vorbesc eu acum.
Pe măsură ce durerea şi groaza se diminuară, am reuşit să-mi revin.
Pleoapele îmi tresăriră.
— Oh, Bella, oftă Edward uşurat, sărutându-mă pe buze.
— Edward, am şoptit eu.
— Da, sunt aici.
Am reuşit să deschid ochii şi m-am uitat în auriul cald.
— Jacob e bine? am întrebat eu.
— Da, îmi promise el.
I-am studiat ochii în căutarea unui semn că mă menaja, dar erau
perfect sinceri.
— Chiar eu l-am examinat, spuse atunci Carlisle.
Mi-am întors capul să-i văd chipul, la doar câţiva metri depărtare.
Expresia lui Carlisle era serioasă şi reconfortantă în acelaşi timp. Nu mă
puteam îndoi de spusele lui.
— Viaţa lui este în afara oricărui pericol, mă asigură el. Se vindecă
la o viteză incredibilă, deşi rănile lui au fost destul de puternice încât îi
va mai lua câteva zile până să-şi revină de tot, chiar dacă viteza de
vindecare rămâne constantă. Imediat ce vom termina aici, voi face tot ce-
mi stă în putinţă să-l ajut. Sam încearcă să-l facă să se schimbe înapoi în
om. Astfel voi putea să-l tratez mai uşor. Carlisle zâmbi uşor. Nu am fost
niciodată la facultatea de medicină veterinară.
— Ce i s-a întâmplat? am şoptit eu. Cât de grave sunt rănile? Chipul
lui Carlisle deveni iar serios.
— Un alt lup avea probleme...
— Leah, am icnit eu.
— Da. A ferit-o, dar nu a avut timp să se apere. Nou-născutul a
reuşit să-şi pună braţele în jurul lui. Majoritatea oaselor din jumătatea
dreaptă a corpului i-au fost zdrobite.
Am tresărit.