Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

iţită printre nori şi îmi odihneam capul pe un vârcolac - şi ştiam că nu
aveam să intru iar în panică. Data viitoare când ne va mai lua ceva prin
surprindere, urma să fiu şi eu pregătită. Voi fi un avantaj, nu o piedică.
Nu va mai trebui să aleagă niciodată între mine şi familia lui. Vom fi
parteneri ca Alice şi Jasper. Data viitoare îmi voi juca şi eu rolul.
Aveam să aştept până când nu voi mai avea o sabie atârnându-mi
deasupra capului, pentru ca Edward să fie mulţumit. Dar nu era necesar.
Mă simţeam pregătită.
Exista o singură parte lipsă.
O parte, pentru că erau unele lucruri care nu se schimbaseră - de
exemplu modul disperat în care îl iubeam. Avusesem destul timp să mă
gândesc la semnificaţiile pariului făcut de Jasper şi Emmett - să-mi dau
seama de lucrurile pe care aveam să le pierd odată cu umanitatea mea şi
la ce nu eram dispusă să renunţ. Ştiam ce experienţă umană trebuia să
trăiesc din plin înainte să devin inumană.
Aşa că aveam nişte lucruri de lămurit în seara asta. După tot ce
văzusem în ultimele două zile, nu mai credeam în cuvântul imposibil.
Trebuia ceva mai mult decât atât pentru a mă opri.
OK, bine, să fim sinceri, probabil că avea să fie mai complicat de
atât. Dar eram dispusă să încerc.
Aşa hotărâtă cum eram, nu m-a surprins faptul că încă aveam
emoţii în timp ce-mi conduceam camioneta pe aleea lungă spre casa lui -
tremuram neştiind cum să fac ce îmi propusesem. El stătea pe locul
pasagerului, chinuindu-se să nu zâmbească de cât de încet mergeam. Am
fost surprinsă că nu insistase să conducă el, dar în seara asta părea
mulţumit să meargă la viteza mea.
Se întunecase deja când am ajuns acasă. În ciuda acestui fapt,
curtea strălucea de luminile provenind de la fiecare fereastră.
De îndată ce am oprit motorul, el era la portiera mea, deschizându-
mi-o. Mă ridică din maşină cu un braţ, luându-mi geanta din camionetă
şi punând-o pe umăr. Buzele lui le găsiră pe ale mele când am auzit cum