Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

numai eu sunt ţinta. Se leagă totul, trebuie să fie aşa. Străinul din camera
mea era un test, adversarii noştri dorind să afle dacă poate cineva să
ajungă în preajma mea. Trebuie să fie aceeaşi persoană care se tot
răzgândeşte, iar nou-născuţii şi furatul hainelor mele - toate merg mână
în mână. Mirosul meu este pentru ei.
Faţa lui pălise atât de tare încât mi-a fost greu să termin.
— Dar nimeni nu vine după voi, nu înţelegi? Asta e bine - Esme şi
Alice, şi Carlisle, nimeni nu vrea să le facă lor rău.
Ochii lui erau imenşi, căscaţi de panică, uluiţi şi îngroziţi. Îşi dădea
seama că aveam dreptate, la fel ca şi Alice. I-am pus mâna pe obraz.
nostru.
— Calmează-te, i-am zis eu rugător.
— Bella! strigă Charlie, făcându-şi loc printre familiile din jurul
— Felicitări, fata tatii!
Încă mai zbiera, deşi acum era chiar la urechea mea. Îşi înfăşură
braţele în jurul meu, împingându-l pe Edward tot mai departe în
îmbrăţişarea lui.
Edward.
— Mersi, am bombănit eu, preocupată de expresia de pe faţa lui
Încă nu-şi recăpătase controlul. Braţele lui erau pe jumătate întinse
spre mine, ca şi cum ar fi avut de gând să mă înşface şi să fugă cu mine.
Puţin mai stăpână pe situaţie decât el, fuga nu mi se părea o ideea aşa de
bună.
— Jacob şi Billy au trebuit să plece - ai văzut că erau aici? mă
întrebă Charlie, făcând un pas în spate, dar ţinându-şi încă mâinile pe
umerii mei.
Stătea cu spatele la Edward - probabil făcea un efort să-l excludă,
lucru care în momentul acesta îmi convenea. Edward rămăsese cu gura
deschisă, ochii lui fiind încă mari de groază.
— Mda, i-am răspuns tatălui meu, încercând să fiu suficient de
atentă. Şi-am şi auzit.
— A fost frumos din partea lor să vină, spuse Charlie.
— Îhî.
OK, deci a fost o idee proastă să-i spun lui Edward. Alice avea