Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— De ce ai nevoie, tată?
— Uite care-i treaba, Bella. Charlie roşi. Poate sunt doar...
superstiţios după ce am stat mai mult cu Billy, care s-a purtat ciudat
toată ziua. Dar am o... presimţire. Simt că... te voi pierde în curând.
— Nu te prosti, tată, am mormăit eu, simţindu-mă vinovată. Vrei să
mă duc la şcoală, nu?
— Promite-mi ceva.
Am ezitat, gata să-l contrazic.
— OK...
— Îmi vei spune şi mie înainte să iei vreo decizie majoră? înainte să
fugi cu el sau ceva de genul ăsta?
— Tată... m-am plâns eu.
— Vorbesc serios. N-o să fac scandal. Doar anunţă-mă din timp.
Dă-mi ocazia să te îmbrăţişez de rămas-bun.
Am ridicat mâna, tresărind.
— Ce prostii. Dar dacă te face fericit... promit.
— Mersi, Bella, spuse el. Te iubesc, fetiţo.
— Şi eu te iubesc, tată. I-am atins umărul după care m-am
îndepărtat de masă. Dacă ai nevoie de ceva, mă găseşti la Billy.
Nu am privit în urmă când am fugit. Minunat, exact ce aveam eu
acum nevoie. Am bombănit în sinea mea tot drumul până în La Push.
Mercedesul negru al lui Carlisle nu se afla în faţa casei lui Billy. Era
şi bine, şi rău. Evident, aveam nevoie să vorbesc cu Jacob între patru
ochi.
Şi totuşi, mi-am dorit să pot cumva să-l ţin pe Edward de mână,
cum făcusem şi mai devreme, când Jacob era inconştient. Imposibil. Dar
îmi era dor de Edward - mi se păruse o după-amiază foarte lungă doar cu
Alice. Presupun că asta îmi făcea răspunsul destul de evident. Deja ştiam
că nu puteam trăi fără Edward. Faptul acela nu avea să facă mai puţin
dureros pasul ce urma.
Am bătut încet la uşa din faţă.