Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Quil şi-a găsit sufletul pereche. Acum sunt trei. Noi ceilalţi
începem să ne îngrijorăm. Poate că mult mai mulţi trăiesc asta decât lasă
să se înţeleagă poveştile...
Se încruntă, după care se întoarse să mă privească. Se uită în ochii
mei fără să spună nimic, sprâncenele încruntându-i-se de concentrare.
– La ce te uiţi? am întrebat eu, simţindu-mă ruşinată. El oftă.
– La nimic.
Jacob începu să meargă din nou. Fără să pară un gest premeditat, se
întinse şi mă luă de mână. Mergeam în linişte de-a lungul stâncilor.
M-am gândit la cum trebuie să arătăm mergând mână în mână pe
plajă - sigur ca un cuplu - şi m-am întrebat dacă să obiectez. Dar aşa
fusesem mereu cu Jacob... Nu aveam de ce să mă ambalez acum cu privire
la asta.
– De ce e sufletul pereche al lui Quil aşa un scandal? am întrebat
eu, când el nu părea că ar vrea să continue. Din cauză că e cel mai nou?
– N-are nici o legătură.
– Atunci, care este problema?
– E o altă legendă stupidă. Mă întreb când o să încetăm să mai fim
aşa surprinşi că sunt toate adevărate? mormăi el ca pentru sine.
– Ai de gând să-mi spui? Sau trebuie să ghicesc?
– Nu ai înţelege. Vezi tu, Quil nu este cu noi decât, ştii tu, de
curând. Aşa că nu a stat prea mult prin preajma lui Emily.
– Sufletul pereche al lui Quil este tot Emily? am pus eu pe
nerăsuflate.
– Nu! Ţi-am spus eu să nu încerci să ghiceşti. Au venit în vizită la
Emily două nepoate de-ale ei... şi Quil a cunoscut-o pe Claire.
Nu mai continuă. M-am gândit la asta un moment.
– Emily nu vrea ca nepoata ei să fie cu un vârcolac. Cam ipocrit din
partea ei, am spus eu.
Dar înţelegeam de ce ea, dintre toţi oamenii, ar putea simţi aşa. M-
am gândit din nou la cicatricele lungi care-i brăzdau faţa şi se întindeau
până pe braţul ei drept. Sam îşi pierduse controlul doar o dată când
stătea prea aproape de ea. O dată a fost suficient... văzusem durerea din