Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

mai adăugat asta.
— Mi-aş dori să fiu şi eu cu ei mâine. Billy râse amar. E greu să fii
bătrân, Bella.
Dorinţa de a lupta trebuie să fie o caracteristică definitorie pentru
cromozomul Y. Erau toţi la fel.
— Distracţie plăcută cu Charlie.
— Succes, Bella, îmi răspunse el. Şi... transmite-le asta şi, ăăă,
membrilor familiei Cullen din partea mea.
— Aşa voi face, am promis eu, surprinsă de gestul lui. Când i-am
dat telefonul înapoi lui Edward, am observat că el şi cu Alice aveau un fel
de discuţie tăcută. El se încrunta, nemulţumit de ce voia ea.
Alice.
deodată.
— Billy a spus să vă urez succes.
— Foarte generos din partea lui, spuse Edward, plecând de lângă
— Bella, aş putea vorbi cu tine între patru ochi? întrebă Alice
— Eşti pe cale să-mi faci viaţa mai grea decât este nevoie, Alice, o
avertiză Edward printre dinţii încleştaţi. Serios că aş prefera să nu faci
asta.
— Nu are nici o legătură cu tine, Edward, i-o trânti ea. El râse.
Răspunsul ei i se păru amuzant.
— Nu are, insistă Alice. Este ceva între fete. El se încruntă.
— Lasă-mă să vorbesc cu ea, i-am spus eu. Eram curioasă.
— Tu ai vrut-o, bombăni el. Râse din nou - pe jumătate supărat, pe
jumătate amuzat - şi ieşi din garaj.
M-am întors spre Alice îngrijorată, dar ea nu se uită la mine.
Proasta dispoziţie încă nu-i trecuse.
Se duse să se aşeze abătută pe capota Porsche-ului ei. M-am luat
după ea şi m-am sprijinit de maşina mare de lângă ea.
— Bella? întrebă Alice pe un ton trist, deplasându-se şi ghemuindu-
se pe partea unde eram eu.