Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

făcu faţa să pară mai puţin epuizată.
— Eu nu am fost invitat. Mă simt jignit, mă tachina el.
— Consideră-te invitat. Se presupune că e petrecerea mea, deci ar
trebui să am voie să invit pe cine vreau.
vrea.
— Mersi, spuse el sarcastic, ochii închizându-i-se încă o dată fără să
— Mi-ar plăcea să vii, am spus eu fără prea multă speranţă. Ar fi
mai distractiv. Mă refer, pentru mine.
— Sigur, sigur, mormăi el. Ar fi foarte... Înţelept... Nu mai continuă
ce voia să spună.
După câteva secunde sforăia deja.
Bietul Jacob. I-am studiat chipul care era în lumea viselor şi îmi
plăcea ce vedeam. Când dormea, orice urmă de înverşunare şi
amărăciune dispărea şi dintr-odată devenea băiatul care-mi fusese cel
mai bun prieten înainte ca toate prostiile astea cu vârcolaci să ne stea în
drum. Arăta mult mai tânăr. Arăta ca Jacob al meu.
M-am cuibărit pe canapea aşteptând să-şi facă somnul, sperând ca
va dormi o perioadă mai lungă de timp să mai recupereze din ce-a
pierdut. Am dat de pe un canal pe altul, dar nu prea aveai ce vedea. Am
lăsat la o emisiune de gătit, ştiind, în timp ce priveam, că nu depusesem
niciodată atât de mult efort pentru a-i pregăti cina lui Charlie. Jacob
continuă să sforăie din ce în ce mai zgomotos. Am închis televizorul.
Eram ciudat de relaxată, aproape că îmi era şi mie somn. Casa
aceasta mi se părea mai sigură decât a mea, poate din cauză că aici nu
venise nimeni să mă caute. M-am ghemuit şi eu pe canapea, gândindu-
mă să trag un pui de somn. Şi poate aş fi adormit dacă sforăitul lui Jacob
nu ar fi fost imposibil de ignorat. Aşa că în loc să dorm mi-am lăsat
mintea să umble aiurea.
Terminasem examenele şi majoritatea fuseseră floare la ureche.
Matematica, singura excepţie, era de domeniul trecutului, fie că luam, fie
că picam examenul. Liceul luase sfârşit şi nici nu ştiam cum mă simţeam.
Nu puteam privi obiectiv evenimentul care era atât de strâns legat de
sfârşitul vieţii mele umane.
M-am întrebat oare cât mai plănuia Edward să folosească scuza cu