Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

El se încruntă.
— Ai uitat că ţi-a dăruit cineva nişte bilete de avion?
— Mmm, am murmurat vag şi m-am întors la chiuvetă.
— Parcă ai zis că sunt pe cale să expire, Edward, continuă Charlie.
Câte bilete i-au dăruit părinţii tăi?
— Doar unul pentru ea... şi unul pentru mine.
Farfuria pe care am scăpat-o de data asta ateriză în chiuvetă, aşa că
nu făcu la fel de mult zgomot. Am auzit imediat şuieratul ascuţit al
răsuflării lui Charlie. Mi se urcă sângele la cap de supărare. De ce făcea
Edward asta? M-am uitat la bulele din chiuvetă, cuprinsă de panică.
cuvintele.
— Nici nu se pune problema! se răsti deodată Charlie, ţipând
— De ce? întrebă Edward cu vocea plină de o surprindere
nevinovată. Ai spus că este o idee bună să-şi viziteze mama.
Charlie îl ignoră.
— Nu pleci nicăieri cu el, domnişoară! ţipă el.
M-am întors cu faţa şi el stătea cu un deget aţintit asupra mea.
M-am înfuriat automat ca reacţie instinctivă la tonul lui.
— Nu sunt copil, tată. Nu mai sunt pedepsită, ai uitat?
— Ba da, eşti. Începând de acum.
— Pentru ce?
— Pentru că aşa spun eu.
— Trebuie să ţi amintesc că din punct de vedere legal sunt adult?
Vrei să mă mut de acasă în seara asta? Sau îmi mai dai câteva zile să-mi
fac bagajele?
Faţa lui Charlie se făcu de un roşu aprins. M-am simţit brusc oribil
că a trebuit să joc cartea cu mutatul.
rezonabil:
Am tras adânc aer în piept şi am încercat să-mi fac tonul mai
— O să mă supun pedepsei când voi greşi cu ceva, tată, dar nu-ţi
voi accepta prejudecăţile.
El izbucni, dar nu reuşi să scoată un cuvânt coerent.