Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Rămase tăcut un moment, uitându-se în pământ, iar eu m-am luptat
cu impulsul de a mă duce să-l îmbrăţişez. Să-l consolez.
Apoi ridică deodată capul.
— Ei bine, nu eşti singura capabilă de sacrificiu de sine, spuse el pe
un ton puternic. Nu numai tu greşeşti în povestea asta.
— Poftim?
— Şi eu m-am purtat destul de rău. Am făcut să-ţi fie mai greu
decât trebuia. Aş fi putut să renunţ cu fruntea sus de la bun început. Dar
şi eu te-am rănit.
— E vina mea.
— Nu te voi lăsa să iei toată vina asupra ta, Bella. Dar nici gloria.
Ştiu cum să mă căiesc.
— Despre ce vorbeşti? am vrut eu să ştiu. Sclipirea bruscă, frenetică
din ochii lui mă sperie. Se uită la soare, după care îmi zâmbi.
— Va avea loc o luptă destul de serioasă acolo jos. Nu cred că va fi
atât de greu să ies din peisaj.
Cuvintele lui îmi pătrunseră încet în creier, unul câte unul, până
când nu am mai putut să respir. În ciuda intenţiilor mele de a-l îndepărta
complet pe Jacob din viaţa mea, nu am înţeles decât în clipa aceea cât de
adânc va trebui să pătrundă cuţitul pentru a o face.
Te rog, nu!
— Oh, nu, Jake! Nu, nu, nu, m-am înecat eu îngrozită. Nu, Jake, nu.
Începură să-mi tremure genunchii.
— Care-i diferenţa, Bella? Aşa va fi mai bine pentru totdeauna. Nu
va trebui să te mai muţi.
— Nu! Am început să strig mai tare: Nu, Jacob! Nu te voi lăsa!
— Cum mă vei opri? mă ironiza el uşor, zâmbind pentru a ascunde
sarcasmul din tonul lui.
— Jacob, te implor. Stai cu mine.
Aş fi căzut în genunchi dacă aş fi putut să mă mişc.
— Cincisprezece minute în timp ce pierd o bătaie bună? Ca să fugi