Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Nu mai mergeam acum. Singurele sunete care se auzeau erau
valurile izbindu-se de ţărm. Nu puteam auzi ploaia din cauza vâjâitului
lor.
– Poate ar fi mai bine să merg acasă, am şoptit eu.
– Nu! protestă el surprins de concluzia mea.
Mi-am ridicat din nou privirea spre el; ochii lui erau neliniştiţi.
– Ai toată ziua liberă, nu? Strigoiul nu se întoarce acasă încă. I-am
aruncat o privire urâtă.
Jacob.
– Nu am vrut să-l jignesc, spuse el repede.
– Da, am toată ziua. Dar, Jake... Ridică ambele mâini.
– Iartă-mă, se scuză el. Nu o să mă mai port aşa. O să fiu doar
Am oftat.
– Dar dacă aşa crezi...
– Nu-ţi face griji în privinţa mea, insistă el cu o veselie forţată, mult
prea senină. Ştiu eu ce fac. Numai să-mi spui dacă te supăr.
– Nu ştiu...
– Haide, Bella. Să mergem înapoi acasă şi să ne luăm motocicletele.
Trebuie să o conduci cu regularitate ca să o menţii în formă.
– Nu prea cred că am voie.
– Cine nu-ţi dă voie? Charlie sau stri... sau el?
– Amândoi.
Jacob rânji aşa cum îmi doream să-l văd făcând-o şi deveni deodată
băiatul de care-mi fusese cel mai mare dor, vesel şi cald. Nu m-am putut
abţine să nu rânjesc şi eu înapoi. Ploaia se mai potoli, transformându-se
în ceaţă.
– N-o să spun la nimeni, îmi promise el.
– Doar la toţi prietenii tăi.
Îşi scutură capul sobru şi ridică mâna dreaptă. Promit să nu mă
gândesc la asta. Am râs.
– Dacă păţesc ceva va fi din cauză că m-am împiedicat.
– Cum spui tu.
Am mers cu motocicletele pe drumurile mărginaşe din jurul
rezervaţiei La Push până când ploaia le făcu prea noroioase şi Jacob a