Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

piept.
– Sinceră să fiu, a fost foarte, foarte frumos. Trase adânc aer în
– Nu eşti obosită? Ar trebui să te las să dormi.
– Nu, nu sunt. Nu mă deranjează dacă vrei să-mi dai din nou
impresia greşită.
de val.
– Nu cred că e o idee aşa de bună. Nu eşti singura care se lasă dusă
– Ba da, sunt, am bombănit eu. El chicoti.
– Habar nu ai, Bella. Şi nici nu mă ajută faptul că tu eşti atât de
hotărâtă să-mi sfidezi autocontrolul.
– Nu am de gând să-mi cer scuze pentru asta.
– Pot să-mi cer eu scuze?
– Pentru ce?
– Erai supărată pe mine, mai ţii minte?
– A, aia.
– Îmi pare rău. Am greşit. Este mult mai uşor să văd lucrurile corect
atunci când te am aici în siguranţă. Strânse braţele mai tare în jurul meu.
O iau puţin razna când încerc să te las. Nu cred că voi mai merge atât de
departe altă dată. Nu merită.
Am zâmbit.
– Nu ai găsit pume?
– Ba da, am găsit. Dar tot nu merită panica. Îmi pare totuşi rău că
am pus-o pe Alice să te ţină ostatică. A fost o idee proastă.
– Da, l-am aprobat eu.
– N-o să mai fac asta.
– OK, am spus eu cu uşurinţă. Era deja iertat. Dar petrecerile în
pijamale au şi ele avantajele lor... m-am lipit şi mai tare de el, apăsându-
mi buzele în scobitura de la baza gâtului lui. Tu mă poţi ţine ostatică
oricând vrei.
– Mmm, oftă el. S-ar putea să te cred pe cuvânt.
– Deci e rândul meu acum?
– Rândul tău?
Vocea îi era nedumerită.
– Să-mi cer scuze.