Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Inima începu să-mi bată neregulat când Jasper se repezi spre locul
unde stătea Alice.
Jasper sări, dispărând. Dintr-odată fu de partea cealaltă a lui Alice.
Ea nu părea să se fi mişcat.
Jasper îşi făcu vânt şi se aruncă din nou asupra ei, numai ca să
aterizeze ghemuit în spatele ei ca şi prima dată; în tot acest timp, Alice
rămase zâmbind cu ochii închişi.
Am privit-o pe Alice mai atentă acum.
Chiar se mişca - doar că eu pierdusem momentul, fiind distrasă de
atacurile lui Jasper. Ea făcea un pas mic înainte în exact aceeaşi secundă
în care corpul lui Jasper zbura prin locul în care stătuse ea şi încă un pas,
în timp ce mâinile deschise ale lui Jasper treceau pe lângă locul unde
fusese talia ei.
Jasper strânse braţele goale şi Alice începu să se mişte mai repede.
Dansa - învârtindu-se şi răsucindu-se, şi ghemuindu-se. Jasper era
partenerul ei, aruncându-se asupra ei, atingând tiparele ei graţioase, dar
niciodată pe ea, ca şi cum fiecare mişcare ar fi fost coregrafică. Într-un
târziu, Alice râse.
Apărută de nicăieri, se afla acum cocoţată în spatele lui Jasper, cu
buzele la gâtul lui.
— Te-am prins, spuse ea, sărutându-l pe gât. Jasper chicoti,
scuturându-şi capul.
— Pe bune că eşti un monstruleţ înfricoşător.
Lupii mormăiră din nou. De data aceasta sunetul fu prudent.
— E bine pentru ei să înveţe să ne respecte, murmură Edward
amuzat. Apoi spuse cu voce tare: E rândul meu.
Mă strânse de mână înainte să-mi dea drumul. Alice veni să ia loc
lângă mine.
— Grozav, nu? mă întrebă ea cu un aer de superioritate.
— Foarte, am aprobat-o eu, fără să-mi iau ochii de la Edward, în
timp ce se mişca fără zgomot spre Jasper cu mişcări graţioase şi prudent