Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

ănuieli.
– O petrecere în pijamale? am repetat eu, intrând în sfârşit la
– Nu te bucuri? ciripi ea.
I-am întâlnit privirea animată preţ de o clipă îndelungată.
– Mă răpeşti, nu-i aşa?
Ea râse şi încuviinţă din cap.
– Până sâmbătă. Esme a vorbit cu Charlie; stai la mine două nopţi şi
o să te duc eu până şi de la şcoală mâine.
Mi-am întors faţa spre fereastră cu dinţii scrâşnind.
– Iartă-mă, spuse Alice, fără să sune că îi pare rău. Mi-a plătit.
– Cum? am şuierat eu printre dinţi.
– Cu Porsche-ul. E exact ca acela pe care l-am furat din Italia. Oftă
fericită. Nu am voie să-l conduc în Forks, dar, dacă vrei, putem să vedem
cât facem cu el până în Los Angeles - pariez că te aduc înapoi până la
miezul nopţii. Am tras adânc aer în piept.
– Cred că o să refuz, am oftat eu, încercând să nu tremur. Am
întors, ca de obicei cu prea mare viteză, de-a lungul aleii.
Alice coti spre garaj, iar eu am trecut repede cu privirea peste
maşini. Jeepul mare al lui Emmett era acolo, cu un Porsche strălucitor şi
galben ca un canar între el şi decapotabila roşie a lui Rosalie.
Alice sări afară din maşină graţioasă şi se duse să-şi mângâie
obiectul mitei.
– Frumoasă, nu?
– Exagerat de frumoasă, am mormăit eu, nevenindu-mi să cred. Ţi-a
dat asta doar ca să mă ţii ostatică două zile?
Alice se strâmbă.
O clipă mai târziu, mi-a picat fisa şi am icnit neplăcut impresionată
de perspectivă.
– E pentru fiecare dată când e plecat, nu? încuviinţă din cap.
Am trântit portiera şi am luat-o cu paşi apăsaţi spre casă. Ea mergea
în pas săltat pe lângă mine, fără vreo urmă de căinţă.
poate?
– Alice, tu nu crezi că este puţin prea posesiv? O idee cam obsesiv,