Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

18. INSTRUCŢIUNI
— Cred că a fost cea mai lungă petrecere din istorie, m-am plâns eu
în drum spre casă.
Edward nu păru să aibă altă părere.
— E gata acum, spuse el, mângâindu-mă delicat pe braţ.
Eu eram singura care mai avea nevoie de mângâieri. Edward se
simţea bine acum - toţi membrii familiei Cullen erau bine.
Mă asiguraseră toţi că totul e bine; Alice se întinsese să mă mângâie
pe cap când am plecat, uitându-se cu subînţeles la Jasper până când un
val de pace mă pătrunsese, Esme mă sărutase pe frunte şi-mi promisese
că totul era în regulă, Emmett râsese batjocoritor şi se întrebase de ce
eram eu singura care avea voie să se lupte cu vârcolacii... Soluţia lui
Jacob îi relaxase pe toţi, fiind aproape euforici după lungile săptămâni de
stres, îndoiala fusese înlocuită cu încrederea. Petrecerea se terminase pe
un ton de sărbătoare.
Nu şi pentru mine.
Era destul de rău oribil - ca membrii familiei Cullen să trebuiască să
lupte pentru mine. Îmi era foarte greu să permit aşa ceva. Deja simţeam
că era mai mult decât puteam suporta.
Dar nu şi Jacob. Nu fraţii lui nebuni şi entuziaşti - majoritatea chiar
mai mici decât mine. Erau doar nişte copiii mult prea mari şi plini de
muşchi, care abia aşteptau lupta asta ca şi cum ar fi fost un picnic la
plajă. Nu puteam să-i pun şi pe ei în pericol. Eram cu nervii la pământ.
Nu ştiam cât mai puteam rezista să nu urlu în gura mare.
Am vorbit şoptit, să-mi ţin vocea sub control:
— Mă iei cu tine la noapte.
— Bella, eşti epuizată.
— Crezi că aş putea să dorm? El se încruntă.
— Este un experiment. Nu sunt sigur dacă va fi posibil să...