Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

gustul în muzică?
— Lasă-i cu ce le place, îi recomandă Edward. Nu poţi să-i educi
într-o singură noapte.
Alice încuviinţă din cap cu seriozitate şi începu să arunce CD-urile
educative într-o cutie. Am observat că se schimbase într-un top cu paiete
şi în pantaloni roşii de piele. Pielea ei goală reacţiona ciudat la luminile
roşii şi mov care pâlpâiau.
— Cred că nu-s îmbrăcată potrivit.
— Eşti îmbrăcată perfect, mă contrazise Edward.
— Ai să fii aşa, interveni şi Alice.
— Mersi, am oftat. Chiar crezi că o să vină oamenii? Oricine şi-ar fi
dat seama de speranţa din vocea mea. Alice se strâmbă la mine.
— Toată lumea o să vină, îmi răspunse Edward. Sunt morţi de
curiozitate să vadă interiorul casei misterioase şi izolate a familiei
Cullen.
— Minunat, m-am plâns eu.
Nu aveam cu ce să îi ajut. Mă îndoiesc că aş putea să fac vreodată
lucrurile la fel de bine ca Alice, chiar şi când nu voi mai avea nevoie de
somn şi mă voi mişca cu o viteză mai mare.
Edward refuză să mă lase singură chiar şi pentru o secundă şi mă
târî după el în timp ce îi căuta pe Jasper şi pe Carlisle să le spună
raţionamentul meu. Am ascultat mută de frică în timp ce ei discutau
despre atacul asupra armatei din Seattle. Mi-am dai seama că Jasper nu
era mulţumit de raportul numeric, dar nu mai putuseră să mai
contacteze pe nimeni în afara de familia Tanya care refuzase să-i ajute.
Jasper nu încerca să-şi ascundă disperarea aşa cum ar fi făcut Edward.
Era uşor de văzut că nu-i plăcea să joace pe mize aşa de mari.
Nu puteam să rămân în urmă, aşteptând şi sperând să se întoarcă
acasă. Nu aveam să fac asta. Aş fi înnebunit.
Sună la uşă.
Dintr-odată totul deveni ireal de normal. Un zâmbet, perfect, sincer
şi cald luă locul chipului stresat al lui Carlisle. Alice dădu muzica tare
după care dansă până la uşă.
Erau prietenii mei veniţi toţi cu o maşină de familie, care erau fie