Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Trecu agale pe lângă Edward şi Alice ca să stea la nici doi metri de mine.
Se opri acolo, uitându-se scurt la Edward.
reacţia.
Edward rămase nemişcat ca o statuie, ochii lui încă urmărindu-mi
Jacob se aplecă pe picioarele din faţă şi-şi lăsă capul în jos în aşa fel
încât faţa lui să fie la acelaşi nivel cu a mea, uitându-se la mine,
măsurându-mi reacţia la fel ca şi Edward.
— Jacob? am spus eu cu răsuflarea tăiată.
Bubuitul profund din pieptul lui în semn de răspuns mi se păru că
semăna cu un chicot.
Am întins mâna, degetele tremurându-mi puţin, şi am atins blana
maronie-roşcată pe o parte a feţei.
Ochii negri se închiseră, iar Jacob îşi înclină capul imens în mână la
mine. Un murmur puternic îi rezona în gât.
Blana era moale şi aspră deopotrivă, dar şi caldă pe pielea mea. Mi-
am trecut curioasă degetele prin ea să-i simt textura, mângâindu-i gâtul
acolo unde blana se închidea la culoare. Nu-mi dădusem seama cât de
mult mă apropiasem; fără nici un avertisment, Jacob îmi linse brusc faţa,
de la bărbie la frunte.
— Vai! Ce scârbos, Jake! m-am plâns eu, sărind în spate şi
pocnindu-l ca şi cum ar fi fost om.
Se dădu din calea mea, iar lătratul tuşit care-i ieşi din gât era în
mod clar un râs.
Mi-am şters faţa cu mâneca de la cămaşă, nereuşind să nu râd şi eu
alături de el.
Abia atunci am băgat de seamă că toată lumea se uita la noi, şi
familia Cullen, şi vârcolacii - membrii familiei Cullen cu o expresie
perplexă şi cumva dezgustată. Feţele vârcolacilor erau greu de citit. Mi s-
a părut că Sam arată nemulţumit.
Şi apoi mai era Edward, nervos şi în mod clar dezamăgit. Mi-am dat
seama că se aştepta la o altă reacţie din partea mea. Cum ar fi să ţip şi să