Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Deci tu ai voie să-mi ceri orice prostie ridicolă pe care 0 vrei -
cum ar fi căsătoria - , dar eu nu am voie nici măcar să discut ce...
În timp ce bombăneam acolo, el îmi apropie mâinile să le ţină într-
o singură mână de-a lui şi-mi puse cealaltă mână peste gură.
— Nu.
Faţa îi era dură.
Am tras adânc aer în piept să mă stăpânesc. Şi, pe măsură ce furia a
început să pălească, am simţit altceva.
Mi-a luat un minut să-mi dau seama de ce mă uitam iar în jos,
roşeala revenindu-mi, de ce aveam un gol în stomac, de ce era prea multă
umezeală în ochii mei şi de ce voiam dintr-odată să fug din cameră.
puternic.
Simţeam respingerea cu fiecare fibră a corpului, instinctiv şi
Ştiam că simţământul era iraţional. Fusese foarte clar cu alte ocazii
că siguranţa mea era singurul temei al refuzului său. Cu toate acestea nu
fusesem niciodată atât de vulnerabilă. M-am uitat intens la cuvertura
aurie care se asorta cu ochii lui şi am încercat să îndepărtez reacţia
instinctivă care îmi spunea că sunt nedorită şi neatrăgătoare.
Edward oftă. Mâna de peste gura mea i se mişcă până sub bărbie şi
îmi trase faţa în sus să mă uit la el.
— Acum ce ai?
— Nimic, am îngăimat eu.
Îmi studie faţa preţ de o clipă îndelungată, în timp ce am încercat
fără succes să mi-o ascund de privirea lui. Se încruntă, expresia lui
devenind îngrozită.
— Ţi-am rănit sentimentele? mă întrebă el şocat.
— Nu, am minţit eu.
S-a petrecut atât de repede încât nu eram sigură cum s-a întâmplat,
dar eu mă aflam acum în braţele lui, cu faţa ghemuită între umărul şi
mâna lui, în timp ce degetul lui mare îmi mângâia consolator obrazul.
— Ştii de ce trebuie să spun nu, murmură el. Ştii că şi eu te vreau.