Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

peste mână.
iritată.
— Crezi că măcar ai putea să fii mai cuminte? am întrebat eu
— Nu, nu cred: Decide tu, Bella. Poţi să mă ai aşa cum sunt - cu tot
cu obrăznicie - sau deloc.
M-am uitat supărată la el.
— Eşti răutăcios.
— La fel şi tu.
Mă prinse cu garda jos replica lui şi am făcut un pas în spate fără să
vreau. Avea dreptate. Dacă nu aş fi fost răutăcioasă - şi lacomă - i-aş fi
spus că nu voiam să fiu prietenă cu el şi să plece. Nu era bine să-l ţin ca
prieten din moment ce asta îi făcea rău. Nu ştiam ce făceam, dar am fost
dintr-odată sigură că nu era nimic bun.
— Ai dreptate, am şoptit eu. El râse.
— Te iert. Încearcă doar să nu te superi prea tare pe mine. Pentru
că m-am hotărât recent să nu mă dau bătut. Chiar este ceva irezistibil
într-o cauză pierdută.
— Jacob. M-am uitat în ochii lui întunecaţi, încercând să-l fac să mă
ia în serios. Îl iubesc, Jacob. E toată viaţa mea.
— Dar mă iubeşti şi pe mine, îmi aminti el. Ridică mâna când eram
gata-gata să protestez. Nu în acelaşi fel, ştiu. Dar nici nu e viaţa ta. Nu
mai este. Poate că era odată, dar a plecat. Şi acum trebuie să se
obişnuiască cu rezultatul alegerii lui - cu mine. Mi-am scuturat capul.
— Eşti imposibil.
Deveni dintr-odată serios. Îmi luă bărbia în mână ţinând-o atât de
tare că nu puteam să mă uit în altă parte decât în ochii lui.
— Până când inima ta va înceta să mai bată, Bella, spuse el. Eu voi
fi aici - luptând. Să nu uiţi că mai ai şi alte opţiuni.
— Eu nu vreau alte opţiuni, l-am contrazis eu încercând fără succes
să mă smucesc pentru a-mi elibera bărbia. Iar bătăile inimii mele sunt
limitate, Jacob. Timpul aproape că a trecut.
Ochii i se îngustară.
— Cu atât mai multe motive să lupt - să lupt mai tare acum, cât mai
pot, şopti el.