Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

da.
Oare exista şi pentru Jacob? Un suflet pereche? Trebuia să cred că
Două tipuri de viitor, două suflete pereche... prea mult pentru orice
persoană. Şi atât de nedrept că eu nu aş fi singura care ar plăti pentru
asta. Durerea lui Jacob mi se părea un preţ prea mare. Cutremurându-mă
la gândul acelui preţ, m-am întrebat dacă aş fi şovăit dacă nu l-aş fi
pierdut pe Edward o dată şi dacă nu aş fi ştiut cum este să trăiesc fără el.
Nu eram sigură. Cunoaşterea acelui adevăr făcea atât de profund parte
din mine încât nu-mi puteam imagina ce aş simţi fără ea.
— E ca un drog pentru tine, Bella. Vocea îi era încă blândă, deloc
cinică. Văd că nu poţi trăi fără el acum. E prea târziu. Dar eu aş fi fost
mai sănătos pentru tine. Nu un drog; aş fi fost aerul, soarele.
Colţul gurii mele se întoarse într-o jumătate de zâmbet melancolic.
— Aşa credeam şi eu, să ştii. Ca soarele. Soarele meu personal. Mi-
ai dat norii frumos la o parte.
El oftă.
— Norii cu care m-am descurcat. Dar nu pot să lupt cu o eclipsă.
I-am atins faţa, punându-mi mâna pe obrazul lui. El expiră la
atingerea mea şi închise ochii. Era foarte linişte. Pentru un minut, i-am
putut auzi bătăile inimii, încete şi regulate.
— Spune-mi care este cea mai rea parte pentru tine, şopti el.
— Cred că e o idee proastă.
— Te rog!
— Cred că o să doară.
— Te rog.
Cum puteam să-i refuz ceva în clipa aceasta?
— Partea cea mai rea... Am ezitat, după care am lăsat cuvintele să
curgă într-o furtună de adevăruri. Partea cea mai rea este că am văzut
totul - toată viaţa noastră. Şi vreau foarte tare, Jake, vreau totul. Vreau să
stau aici şi să nu plec niciodată. Vreau să te iubesc şi să te fac fericit. Şi
nu pot şi asta mă ucide. E ca la Sam şi Emily, Jake - nu am avut de ales.