Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Am deschis-o repede.
Jacob,
Încalc regulile prin faptul că-ţi trimit asta. S-a temut că te va răni şi nu
a vrut să te simţi obligat în nici un fel. Dar ştiu că, dacă lucrurile ar fi mers în
altă direcţie, eu aş fi vrut să am de ales.
tot.
Îţi promit că voi avea grijă de ea, Jacob. Mulţumesc - pentru ea - pentru
Edward.
— Jacob, avem doar o singură masă, spuse Billy. Se uita la mâna
mea stângă.
Degetele îmi erau prinse de lemn suficient de tare să pună masa cu
adevărat în pericol. Le-am dat drumul unul câte unul, concentrându-mă
doar la acţiunea aceasta, după care mi-am încleştat mâinile ca să nu mai
rup nimic.
— Mda, oricum nu contează, mormăi Billy.
M-am ridicat de la masă, scoţându-mi tricoul. Am sperat ca Leah să
se fi dus acasă de-acum.
calea mea.
— Nu stai mult, murmură Billy când am dat uşa de la intrare din
Alergam deja înainte să ajung la copaci, cu hainele în urma mea ca
un şir de firimituri - ca şi cum aş fi vrut să găsesc drumul înapoi. Mi-a
fost aproape prea uşor să mă transform. Nu a trebuit să mă gândesc.
Corpul meu ştia deja unde mergeam şi, înainte să-i cer eu asta, mi-a dat
ce am vrut.
Acum aveam patru picioare şi zburam.
Copacii deveniseră o mare neagră care curgea în jurul meu. Muşchii
mei se încordau şi se relaxau într-un ritm natural. Puteam să alerg aşa
zile întregi fără să obosesc. Poate că de data asta nu mă voi mai opri.
Dar nu eram singur.