Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Mi-am dat ochii peste cap.
— Tată, există şanse mai mari să fiu lovită de fulger decât să păţesc
ceva în singura zi în care mă voi afla în Seattle...
— Nu, e în regulă, Charlie, spuse Edward, întrerupăndu-mă. Nu m-
am referit la Seattle. Mă gândeam mai mult la Portland. Nici mie nu mi-
ar plăcea ca Bella să meargă în Seattle. Bineînţeles că nu.
M-am uitat la el nevenindu-mi să cred, dar apoi am văzut că avea
ziarul lui Charlie în mână şi citea cu atenţie prima pagină.
Probabil că încerca să-i intre în graţii tatălui meu. Ideea de a fi în
primejdie chiar în preajma celor mai periculoşi oameni cât eram cu Alice
sau Edward era de-a dreptul ridicolă.
Funcţionase. Charlie se mai uită la Edward încă o secundă, după
care ridică din umeri.
— Bine. Se duse cu paşi mărunţi spre sufragerie, grăbindu-se un pic
acum - poate că nu voia să piardă lovitura de început a meciului.
auzi.
Am aşteptat până când a deschis televizorul, ca să nu mă poată
— Ce... am început eu să întreb.
— Stai puţin, spuse Edward fără să ridice ochii din ziar. Ochii lui
rămaseră aţintiţi asupra paginii în timp ce-mi împingea prima cerere de-
a lungul mesei. Cred că poţi refolosi eseurile pentru asta. Sunt aceleaşi
întrebări.
Probabil că Charlie încă ne asculta. Am oftat şi am început să
completez aceleaşi informaţii: nume, adresă, statut social... După câteva
minute am ridicat privirea; Edward se uita gânditor pe fereastră. Când
am coborât din nou privirea, am observat pentru prima dată numele
şcolii.
blândeţe.
Am pufnit şi am aruncat hârtiile într-o parte.
— Bella?
— Fii serios, Edward! Dartmouth?
Edward ridică cererea aruncată şi mi-o puse din nou în faţă cu