Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Voi încerca să mă gândesc obiectiv la asta, îi promise Edward. Cât
de obiectiv voi putea. Tăcerea fu mai scurtă de data aceasta. Nu e o idee
rea. Când?... Nu, e în regulă. Oricum aş vrea să am ocazia să mă iau
personal după urmă. Zece minute... Sigur, spuse Edward. Îmi întinse mie
telefonul. Bella?
Am luat receptorul încet, simţindu-mă nedumerită.
– Ce-a fost asta? l-am întrebat eu pe Jacob ţâfnoasă. Ştiam că
reacţionam copilăreşte, dar mă simţeam exclusă.
– Un pact, cred. Hei, fă-mi un serviciu, mă îmboldi Jacob. Încearcă
să-l convingi pe strigoiul tău că locul cel mai sigur pentru tine - mai ales
când el este plecat - este în rezervaţie. Vom fi noi în stare să ne
descurcăm cu orice.
– De asta încerci să-l convingi?
– Da. E logic. Şi lui Charlie i-ar fi mai bine aici. Cât de des posibil.
– Roagă-l pe Billy să se ocupe de asta, am fost eu de acord. Uram
faptul că trebuia să-l expun pe Charlie la tot ce mă avea pe mine ca ţintă.
Altceva?
– Trebuie să rearanjăm nişte graniţe ca să prindem pe oricine
încearcă să se apropie de Forks. Nu simt sigur că Sam o să fie de acord,
dar până reuşesc să-l conving, mă voi ocupa eu de asta.
– Ce vrei să spui cu „mă voi ocupa eu de asta”?
– Vreau să spun că, dacă vezi un lup care aleargă prin jurul casei
tale, să nu-l împuşti.
– Normal că nu. Totuşi, chiar nu ar trebui să faci nimic... riscant.
El pufni.
– Nu fi prostuţă. Pot să am grijă de mine. Am oftat.
– Am încercat, de asemenea, să-l conving să te lase să vii la mine.
Are prejudecăţi, aşa că nu-l lăsa să te ducă de nas în privinţa protecţiei
tale. Ştie la fel de bine ca şi mine că aici eşti în siguranţă.
– O să ţin minte.
– Ne vedem curând, spuse Jacob.
– Vii aici?
– Mda. Voi încerca să iau mirosul vizitatorului rău să-i pot da de
urmă dacă se întoarce.