Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

dreptate să-şi ţină gândurile în ceaţă. Ar fi trebuit să aştept până când
aveam să fim singuri undeva, poate cu restul familiei lui. Şi să nu fie
nimic care se poate sparge prin apropiere - cum ar fi ferestre... maşini...
clădiri de şcoală. Faţa lui îmi readuse în suflet toată frica şi mai mult de-
atât. Apoi frica dispăru de pe chipul lui lăsând loc furiei nemărginite.
nu fie.
— Şi unde vrei să ieşi la cină? mă întrebă Charlie. Numai pe lună să
— Pot să gătesc eu.
— Nu te prosti. Vrei să mergem la Lodge? mă întrebă el cu un
zâmbet entuziast.
Nu-mi plăcea în mod special restaurantul preferat al lui Charlie,
dar, în momentul de faţă, ce importanţă mai avea? Oricum nu aveam să
fiu în stare să mănânc.
— Sigur, la Lodge, super, am spus eu.
Charlie zâmbi mai tare, după care oftă. Îşi întoarse capul pe
jumătate spre Edward, fără să se uite cu adevărat la el.
— Vii şi tu, Edward?
M-am uitat la el, rugându-l din priviri. Edward îşi veni în fire chiar
înainte să se întoarcă Charlie sa vadă de ce nu a primit încă un răspuns.
— Nu, mulţumesc, spuse Edward serios, cu chipul dur şi rece.
— Ai planuri cu părinţii tăi? întrebă Charlie pe un ton arţăgos.
Edward era mereu mai politicos decât merita Charlie; brusca lui
ostilitate îl surprinsese.
— Da. Mă scuzaţi...
Edward se întoarse brusc şi plecă repede prin mulţimea care
începuse să se mai rărească. Se mişca puţin cam repede, prea supărat să
se mai comporte perfect ca de obicei.
— Am zis eu ceva? întrebă Charlie cu o expresie vinovată.
— Nu-ţi face griji, tată, l-am asigurat eu. Nu cred că e vina ta.
— V-aţi certat din nou?
— Nu s-a certat nimeni. Vezi-ţi de treaba ta.
— Tu eşti treaba mea. Mi-am dat ochii peste cap.
— Hai să mâncăm.
Era plin la Lodge. Locul era, după părerea mea, exagerat de scump