Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

nişte prieteni care păreau să nu înţeleagă pericolul în care intrau.
Prieteni care încă mai erau cumva muritori, prieteni care puteau sângera,
prieteni care puteau muri...
Încrederea lui Edward era convingătoare; în mod clar, nu avea de ce
să se îngrijoreze foarte tare pentru familia lui. Dar ar suferi dacă i s-ar
întâmpla ceva unuia dintre lupi? Oare avea vreun motiv să se îngrijoreze,
dacă posibilitatea aceasta nu-l deranja? încrederea lui Edward se referea
doar la o parte dintre cei pentru care îmi făceam eu griji.
Am încercat să-i răspund lui Jacob la zâmbet, înghiţind în sec să-mi
alung nodul din gât. Nu prea am reuşit.
Jacob sări uşor în picioare, agilitatea lui contrastând cu greutatea, şi
veni agale spre mine şi Edward, care stăteam pe margine.
— Jacob, îl salută Edward politicos.
Jacob îl ignoră, ochii lui întunecaţi fiind aţintiţi asupra mea. Îşi
puse capul jos la nivelul meu şi, ca şi ieri, îl înclină într-o parte. Un
scâncet încet îi ieşi din bot.
— Sunt bine, am răspuns eu fără să am nevoie de traducerea pe care
Edward era pe cale să mi-o facă. Sunt doar îngrijorată, ştii şi tu.
strâmbă.
#Jacob continuă să se uite la mine.
— Vrea să ştie de ce, murmură Edward.
Jacob mârâi - nu ameninţător, ci enervat -, iar buza lui Edward se
— Ce? am întrebat eu.
— Crede că traducerile mele lasă de dorit. Ceea ce a gândit de fapt a
fost: „Ce prostie. Ce motiv ai avea să fii îngrijorată?” Am intervenit
pentru că mi s-a părut nepoliticos.
Am zâmbit puţin, fiind prea neliniştită ca să mă mai simt amuzată.
— Am multe motive să fiu îngrijorată, i-am spus eu lui Jacob. Cum
ar fi că o grămadă de lupi foarte nechibzuiţi o să fie răniţi. Jacob râse
lătrând sacadat. Edward oftă.
— Jasper are nevoie de ajutor. Te descurci şi fără interpret?