Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

El mă ignoră, mergând agale spre marginea copacilor, întinzând
nasul spre vest. Începu să scheaune.
— Sunt ceilalţi, Seth? am vrut eu să ştiu. În poiană?
Se uită la mine şi scheună uşor o dată, după care îşi întoarse repede
nasul înapoi spre vest. Lăsă urechile pe spate şi scânci din nou.
De ce eram aşa de proastă? Ce-a fost în capul meu să-l trimit pe
Edward? Cum aveam să ştiu ce se întâmpla? Eu nu vorbeam limba
lupilor.
Un fior îmi străbătu şira spinării. Dacă nu mai era timp? Dacă Jacob
şi Edward se apropiau prea mult? Dacă Edward hotăra să intre în luptă?
O teamă îngheţată îmi strânse inima. Dacă neliniştea lui Seth nu
avea nimic de-a face cu poiana şi scâncetul lui indica asta? Dacă Jacob şi
Edward se luptau unul cu altul undeva departe în pădure? Nu ar face aşa
ceva, nu?
Cu o convingere bruscă şi înfricoşătoare mi-am dat seama că ar
face-o - dacă ar fi rostite cuvintele nepotrivite. M-am gândit la discuţia
încordată de dimineaţă şi m-am întrebat dacă nu cumva subestimasem
cât de mult se apropiase de o luptă.
Aş fi meritat să-i pierd pe amândoi.
Inima aproape că mi se opri.
Înainte să mă prăbuşesc de frică, Seth mormăi uşor, adânc în
pieptul lui şi se întoarse din locul în care stătea de veghe către locul unde
se odihnise mai devreme. Lucrul acesta mă calmă, dar mă şi enervă. N-ar
putea să-mi scrie un mesaj pe pământ, sau să comunice cu mine în alt
fel?
Începusem să transpir de la atâta plimbat de colo-colo. Mi-am
aruncat geaca în cort şi m-am întors să mă plimb prin centrul
deschizăturii micuţe dintre copaci.
Seth sări iar brusc în picioare, perii de pe spatele gâtului său
ridicându-se ţepeni. M-am uitat în jur, dar nu am văzut nimic. Dacă Seth
nu înceta odată cu chestia asta, aveam să arunc cu un con de pin în el.