Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Bellei, ar atrage atenţia. Nu ştim exact ce cale vor alege, pentru că nici ei
nu ştiu încă. Dacă dau de mirosul ei înainte să dea de noi...
Amândoi se strâmbară în acelaşi timp, încruntându-se.
— Înţelegi dificultăţile.
— Trebuie să existe o cale să meargă, murmură Jacob. Se uită spre
pădure, încreţindu-şi buzele.
Eu mă legănam pe picioare. Edward îşi puse un braţ în jurul taliei
mele, trăgându-mă mai aproape şi susţinându-mă.
curând...
— Trebuie să te duc acasă - eşti epuizată. Şi Charlie se va trezi în
— Aşteaptă o clipă, spuse Jacob, întorcându-se la noi, cu ochii
luminaţi. Mirosul meu vă dezgustă pe voi, nu?
— Hmm, nu chiar aşa rău. Edward era cu doi paşi mai în faţă. Tot
ce-i posibil. Se întoarse către familia lui. Jasper? strigă el.
Jasper se uită curios în sus. Veni la noi cu Alice la un pas în spatele
lui. Pe faţa ei se oglindea din nou nemulţumire.
— OK, Jacob.
Edward încuviinţă din cap spre el.
Jacob se întoarse spre noi cu un amestec ciudat de emoţii pe chip.
Era în mod evident entuziasmat de planul lui, dar încă se simţea
incomod să stea atât de aproape de aliaţii lui, foşti duşmani. Şi apoi veni
rândul meu să fiu îngrijorată când îşi întinse braţul spre mine.
Edward trase adânc aer în piept.
— Vom vedea dacă pot să-ţi schimb mirosul destul de mult încât
să-ţi putem ascunde urma, îmi explică Jacob.
— Va trebui să-l laşi să te ia în braţe, Bella, îmi spuse Edward.
Vocea îi era calmă, dar îmi dădeam seama de aversiunea pe care încerca
să şi-o controleze. M-am încruntat.
în braţe.
Jacob îşi dădu ochii peste cap, nerăbdător, şi se aplecă să mă ridice
— Nu fi copil, mormăi el.