Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

spun că poate cineva era doar curios. Mirosul nostru este peste tot în
jurul ei. Oare nu se întrebau ce ne atrage acolo?
să ştie.
– Şi atunci de ce nu a venit aici, dacă era doar curios? vru Emmett
– Tu ai face aşa, spuse Esme, zâmbind deodată afectuoasă. Restul
nu sunt mereu atât de direcţi. Familia noastră este foarte mare - ea sau el
poate că se teme. Dar Charlie nu a fost rănit. Deci nu trebuie să fie
neapărat un duşman.
Doar curios. Cum au fost James şi Victoria la început? Numai
gândul la Victoria mă făcu să tremur, deşi singurul lucru cert era că nu
fusese ea. Nu de data asta. Ea avea să se ţină de tiparul ei obsedant.
Acesta era pur şi simplu altcineva, un străin.
Îmi dădeam seama încetul cu încetul că vampirii existau pe lumea
aceasta în număr mult mai mare decât crezusem eu cândva. Oare de câte
ori se intersectau oamenii obişnuiţi cu ei fără să aibă nici cea mai mică
idee? Câte morţi, raportate în mod evident ca accidente şi crime, erau în
fapt cauzate de setea lor? Cât de aglomerată mi se va părea această lume
când aveam să mă alătur ei, în sfârşit?
Gândul la viitorul necunoscut mă înfîoară.
Membrii familiei Cullen cântăreau vorbele lui Esme cu expresii
diferite. Vedeam că Edward nu era deloc de acord cu teoria ei, în timp ce
Carlisle şi-ar fi dorit ca asta să fie explicaţia.
Alice îşi ţuguie buzele.
– Nu cred că e aşa. Sincronizarea a fost prea perfectă... Vizitatorul
acesta a avut mare grijă să nu intre în contact cu nimeni. Aproape ca şi
cum el sau ea ar fi ştiut că eu pot vedea...
– Poate a avut alte motive să nu intre în contact, îi aminti Esme.
– Chiar contează cine a fost? am întrebat eu. Numai ideea că m-a
căutat cineva... nu e de ajuns? Nu ar trebui să aşteptăm până la absolvire.
– Nu, Bella, spuse Edward repede. Nu e chiar aşa de rău. Dacă vei fi
cu adevărat în pericol, vom şti.
– Gândeşte-te la Charlie, îmi aminti Carlisle. Gândeşte-te cât de
mult ar suferi dacă ai dispărea.