Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Nu făceam decât să mă gândesc la tine. Nu prea i-a plăcut, nu?
– La mine? Cum adică la mine?
Jacob râse, cu mai multă putere de data aceasta.
– Îmi aminteam felul în care arătai în seara în care te-a găsit Sam -
am văzut imaginea la el în cap şi e ca şi cum aş fi fost acolo; ştii că
amintirea aceea l-a bântuit mereu pe Sam. Apoi mi-am adus aminte cum
arătai prima dată când ai venit la mine acasă. Pariez că tu nici măcar nu-
ţi dai seama în ce hal arătai atunci, Bella. Abia peste câteva săptămâni ai
început să arăţi uman iar. Şi mi-am adus aminte cum îţi ţineai mereu
braţele în jurul tău încercând să te menţii într-o bucată... Jacob tresări,
după care îşi scutură capul. Îmi este greu să-mi amintesc cât de tristă
erai, şi nu era vina mea. Aşa că m-am gândit că lui îi va fi mai greu. Şi m-
am gândit că trebuie să arunce şi el o privire la ce-a făcut.
mai faci.
întregi.
face griji.
L-am pocnit peste umăr. Mă duru mâna.
– Jacob Black, să nu mai faci niciodată aşa ceva! Promite-mi că nu
– Nici nu mă gândesc. Nu m-am mai distrat atât de bine de luni
– Pe bune, Jake...
– Oh, revino-ţi în fire, Bella! Când crezi că mai apuc să-l văd? Nu-ţi
M-am ridicat în picioare, iar el m-a prins de mână când am dat să
plec. Am încercat să mă smucesc.
– Plec, Jacob.
– Nu, nu pleca încă, protestă el, strângându-şi mâna în jurul mâinii
mele. Iartă-mă. Şi... e în regulă, nu mai fac. Promit.
Am oftat.
– Mersi, Jake.
– Haide, ne întoarcem la mine acasă, spuse el entuziasmat.
– De fapt, chiar cred că trebuie să plec. Angela Weber mă aşteaptă
şi ştiu că şi Alice e îngrijorată. Nu vreau să o supăr prea tare.
– Dar abia ai ajuns!
– Aşa pare, l-am aprobat eu.