Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Care va merge, adăugă Alice încrezătoare.
— Ingenios, fu Edward de acord.
— Cum suporţi asta? mă întrebă Jacob.
Edward îl ignoră pe Jacob şi se uită la mine în timp ce explică.
— Noi - adică tu - vom lăsa o urmă falsă în poiană, Bella. Nou-
născuţii vânează, mirosul tău îi va incita şi vor veni exact pe unde vrem
noi să vină fără să fie prudenţi. Alice vede deja că va merge. Când vor
simţi mirosul nostru, se vor despărţi şi vor încerca să ne atace din două
părţi. Jumătate dintre ei vor merge prin pădure şi aici viziunea ei dispare
brusc...
prietenos.
— Da! spuse Jacob printre dinţi. Edward îi zâmbi cu adevărat
Simţeam că mi se face rău. Cum pot fi atât de nerăbdători? Cum
aveam să suport să fie amândoi în pericol? Nu puteam. Nu trebuia să
permit aşa ceva.
— Nici o şansă, spuse Edward brusc, cu vocea dezgustată. Tonul lui
mă făcu să tresar, făcându-mi griji că mi-a auzit cumva gândurile, dar
ochii lui erau aţintiţi spre Jasper.
— Ştiu, ştiu, spuse Jasper repede. Nici măcar nu am luat cu adevărat
în calcul posibilitatea asta.
Alice îl calcă pe picior.
— Dacă Bella ar fi cu adevărat în poiană, îi explică Jasper, atunci ar
lua-o razna. Nu ar mai putea să se concentreze la nimic altceva în afară
de ea. Ar fi mult mai uşor să le venim de hac...
Privirea lui Edward îl făcu pe Jasper să dea înapoi.
— Evident că este prea periculos pentru ea. Era doar un gând
rătăcit, spuse el repede.
Dar se uită la mine cu coada ochiului cu o expresie îngândurată.
— Nu, spuse Edward. Vocea lui sună ca o sentinţă.
— Ai dreptate, zise Jasper. O luă pe Alice de mână şi se întoarse
spre ceilalţi. Două din trei? l-am auzit eu întrebând-o când se ducea să