Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Şi Jasper, Bella - talentul lui funcţionează pe corpul tău exact ca
la toată lumea. Asta este diferenţa, îţi dai seama? Abilităţile lui Jasper
afectează corpul fizic. Chiar îţi calmează sistemul sau îl sensibilizează.
Nu este o iluzie. Iar eu văd ceea ce va veni, şi nu motivele şi gândurile
din spatele deciziilor care le-au creat. Este în afara minţii şi nu este
totuşi o iluzie; este realitatea sau cel puţin o versiune a ei. Dar Jane şi
Edward, şi Aro, şi Demetri - lucrează în interiorul minţii. Jane nu face
decât să creeze o iluzie de durere. Nu-ţi răneşte cu adevărat corpul, ci
doar te face să crezi că simţi. Vezi, Bella? Eşti în siguranţă în mintea ta.
Nimeni nu poate ajunge acolo. Nici nu-i de mirare că Aro a fost atât de
curios de abilităţile tale viitoare.
Îmi privi faţa să vadă dacă îi urmăresc logica. Sinceră să fiu,
cuvintele ei începuseră să curgă împreună, silabele şi sunetele pierzându-
şi înţelesul. Nu mă puteam concentra la vorbele ei. Cu toate acesta, am
încuviinţat din cap. Încercam să arăt că am înţeles.
să pleci?
Ea nu s-a lăsat dusă de nas. Îmi mângâie obrazul şi murmură:
— Va fi bine, Bella. Nu am nevoie de o viziune să ştiu asta. Eşti gata
— Încă ceva. Pot să-ţi mai pun o întrebare despre viitor? Nu vreau
detalii, ci doar o privire de ansamblu.
— Voi face tot ce pot, spuse ea şovăielnic.
— Încă mă mai vezi devenind vampir?
— A, e uşor. Sigur că da. Am încuviinţat încet din cap.
Îmi examina faţa, ochii fiindu-i de nepătruns.
— Nu-ţi cunoşti propria minte, Bella?
— Ba da. Voiam doar să fiu sigură.
— Eu sunt sigură atâta timp cât eşti şi tu, Bella. Ştii asta. Dacă te-ai
răzgândi, ceea ce văd eu s-ar schimba... sau ar dispărea, în cazul tău.
Am oftat.
— Asta nu se va schimba totuşi, îşi puse braţele în jurul meu.
— Iartă-mă. Nu prea pot să fiu empatică. Prima mea amintire este