Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

taliei mele.
— Mulţumesc, Bella!
— Cum de nu ai prevăzut aşa ceva? am tachinat-o eu, sărutându-i
părul ţepos. Ce medium mai eşti şi tu!
Alice dansă în spate, faţa fiindu-i luminată de un entuziasm nou.
— Am atâtea de făcut! Du-te şi te joacă cu Edward. Eu trebuie să
trec la treabă.
Ieşi repede din cameră strigând: „Esme!” şi dispăru. Am urmat-o şi
eu în ritmul meu. Edward mă aştepta în hol, sprijinit de peretele cu
lambriu.
— A fost foarte, foarte drăguţ din partea ta, îmi spuse el.
— Pare fericită, am aprobat eu.
Îmi atinse faţa; ochii lui - prea întunecaţi, trecuse mult timp de
când mă lăsase - îmi studiară în detaliu expresia.
noastră.
— Hai să mergem acolo, sugeră el brusc. Hai să mergem în poiana
Sună dintr-odată foarte tentant.
— Presupun că nu trebuie să mă mai ascund de acum?
— Nu. Pericolul a trecut.
Era tăcut şi gânditor în timp ce alerga. Vântul îmi suflă în faţă, fiind
mai cald odată cu trecerea furtunii. Norii acopereau cerul, aşa cum
făceau de obicei.
Poiana era astăzi un loc liniştit şi fericit. Mănunchiuri de margarete
întrerupeau iarba cu pete de alb şi galben. M-am lăsat pe spate, ignorând
umezeala uşoară a pământului şi am căutat imagini printre nori. Erau
prea drepţi, prea netezi. Nu închipuiau figuri, ci doar o pătură moale şi
cenuşie.
Edward se întinse lângă mine şi mă ţinu de mână.
— Treisprezece august? mă întrebă el relaxat după câteva minute
de tăcere liniştitoare.
— Adică o lună până la ziua mea. Nu voiam să fie prea apropiate.