Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Dacă rezolv chestia asta cu care ne confruntăm acum, îmi promiţi,
te rog, că te mai gândeşti să mai aştepţi?
– Nu.
– Încăpăţânată ca întotdeauna.
– Da.
Maşina de spălat bubui şi se cutremură până când se opri de tot.
– Vechitură inutilă, am mormăit eu în timp ce mă trăgeam din
îmbrăţişarea lui.
Am scos singurul prosopel care dezechilibrase maşina care ar fi fost
goală fără el şi i-am dat drumul din nou.
– Apropo, am spus eu. Poţi să o întrebi pe Alice ce a făcut cu
lucrurile mele când mi-a făcut curat în cameră? Nu le găsesc pe nicăieri.
Se uită la mine cu nişte ochi nedumeriţi.
– Alice ţi-a făcut curat în cameră?
– Mda, cel puţin asta cred că a făcut. Când a venit să-mi ia
pijamalele şi perna şi alte chestii ca să mă poată ţine ostatică. I-am
aruncat o căutătură urâtă. A ridicat tot ce era aruncat pe jos, cămăşile,
şosetele, şi nu ştiu unde le-a pus.
Edward continuă să arate nedumerit preţ de o clipă, după care
înţepeni deodată.
– Când ai observat că ţi-au dispărut lucrurile?
– Când m-am întors de la presupusa petrecere în pijamale. De ce?
– Nu cred că Alice a luat ceva. Nici hainele, nici perna. Lucrurile
care au fost luate, erau lucruri pe care le-ai purtat... atins... sau ai dormit
pe ele?
– Da. Ce este, Edward? Expresia feţei îi era încordată.
– Lucruri cu mirosul tău.
– Oh!
Ne-am privit în ochi preţ de o clipă îndelungată.
– Vizitatorul meu, am murmurat eu.
– Aduna urme... dovezi. Să dovedească faptul că te-a găsit?
– De ce? am şoptit eu.
– Nu ştiu. Dar, Bella, jur că voi afla. Voi afla.