Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

mână.
– E şi Edward om, Bella. E normal să reacţioneze ca orice înfiat.
M-am strâmbat. Chiar nu aveam nici un răspuns la asta. Mă bătu pe
– O să-i treacă.
– Sper. Jake trece printr-o perioadă mai grea. Are nevoie de mine.
– Tu şi cu Jacob sunteţi destul de apropiaţi, nu?
– Mi-e ca un frate, am aprobat eu.
– Şi lui Edward nu-i place de el... Trebuie să fie greu. Mă întreb cum
ar suporta Ben aşa ceva? medita ea.
Am zâmbit cu jumătate de gură.
– Probabil ca orice alt băiat. Ea rânji.
– Probabil.
Apoi schimbă subiectul. Angela nu era genul de fată căreia îi place
să se amestece şi a simţit că nu voiam - nu puteam - să spun mai multe.
– Am primit repartizarea la cămin ieri. Evident că este cea mai
departe clădire de campus.
– Ben ştie unde o să stea?
– În cel mai apropiat cămin din campus. Are noroc. Dar tu? Te-ai
decis unde mergi?
Am privit în jos, conccntrându-mă pe mâzgăleala stângace a
scrisului meu de mână. Preţ de o clipă mi i-am închipuit pe Angela şi Ben
împreună la Universitatea din Washington. Vor pleca la Seattle în doar
câteva luni. Oare atunci va fi un oraş sigur? Se va muta ameninţarea
vampirilor tineri şi sălbatici în altă parte? Va exista un alt loc, un alt oraş
care se va cutremura de titlurile din ziare demne de filme de groază?
întârziere.
Oare eu voi fi cea care va provoca aceste titluri?
Am încercat să îndepărtez acest gând şi i-am răspuns la întrebare cu
– Cred că în Alaska. La universitatea din Juneau. Mi-am dat seama
de surprinderea din vocea ei.
– Alaska? Oh! Serios? Vreau să spun, e super. Mă gândeam doar că
vei merge într-un loc mai... cald.
Am râs puţin, cu ochii încă pironiţi pe plic.
– Mda. Forks chiar mi-a schimbat perspectiva asupra vieţii.