Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

insistat că avea să leşine dacă nu mânca în scurt timp. Billy m-a salutat
cu calm când ne-am întors acasă, ca şi cum reapariţia mea bruscă nu
însemna nimic mai mult decât că voiam să petrec o zi cu prietenul meu.
După ce am mâncat sendvişurile pe care le-a făcut Jacob, am mers în
garaj şi l-am ajutat să cureţe motocicletele. Nu mai fusesem acolo de luni
de zile - de la întoarcerea lui Edward - , dar nu era nimic ciudat. Era doar
o altă după-amiază petrecută în garaj.
– Ce bine e aici, am comentat eu, când a scos sucurile calde din
sacoşă. Mi-a fost dor de locul acesta.
El zâmbi, uitându-se în jur la bucăţile de plastic prinse împreună
deasupra capetelor noastre.
– Da, te înţeleg perfect. Toată splendoarea Taj Mahalului fără
inconvenienţa sau cheltuiala de a mai călători până în India.
– Pentru micuţul Taj Mahal din Washington, am toastat eu,
ridicând cutia de suc. Îşi atinse cutia de a mea.
– Îţi mai aminteşti de Ziua îndrăgostiţilor? Cred că a fost ultima
dată când erai aici - ultima dată când lucrurile erau încă... normale, vreau
să spun.
Am râs.
– Normal că-mi amintesc. Am dat o viaţă de servitute pentru o cutie
de bomboane de ciocolată în formă de inimioare. Puţin probabil să uit
aşa ceva.
El râse alături de mine.
– Corect. Hmm, servitute. Va trebui să mă gândesc la ceva bun.
Apoi oftă. Parcă a fost acum un an. O altă epocă. Una mai fericită.
Nu puteam fi de acord cu el. Acum aceasta era perioada mea
fericită. Dar am fost surprinsă să-mi dau seama câte lucruri îmi lipseau
din timpuri mai întunecate. M-am uitat prin uşa deschisă la pădurea
neguroasă. Începuse iar să plouă, dar în micul garaj era cald în preajma
lui Jacob. Era la fel de bun ca o sobă.
Îmi mângâie mâna cu degetele.
– Lucrurile chiar s-au schimbat.