Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Durerea îl copleşea.
iar linişte.
Urletul se stinse într-un suspin bolborosit ciudat, după care se făcu
Nu i-am auzit evadarea tăcută, dar am simţit-o - simţeam absenţa
pe care o presupusesem greşit mai devreme, spaţiul gol pe care l-a lăsat
în urmă.
— Pentru că radiatorul tău a ajuns la capătul puterilor, îmi
răspunse Edward încet. Gata cu pacea, adăugă el atât de încet încât nu
sunt foarte sigură că asta a spus.
— Jacob asculta, am şoptit eu. Şi nu era o întrebare.
— Da.
— Ştiai.
— Da.
M-am uitat în gol, nu vedeam nimic.
— Nu am promis niciodată că voi lupta corect, îmi aminti el încet.
Şi merită să ştie.
Mi-a căzut capul în mâini.
— Eşti supărată pe mine? întrebă el.
— Nu pe tine, am şoptit eu. Sunt îngrozită de mine.
— Nu te chinui singură, mă rugă el.
— Da, am aprobat eu amar. Ar trebui să-mi păstrez energia să-l
chinuiesc pe Jacob în continuare. Nu aş vrea să las vreo parte din el
teafără.
— Ştia ce făcea.
— Crezi că mai contează? Lăcrimam şi era uşor de distins asta din
vocea mea. Crezi că-mi pasă dacă e corect, sau dacă a fost prevenit în
prealabil? Îi fac rău. De fiecare dată când mă întorc îi fac rău din nou.
Glasul îmi devenea mai strident şi mai isteric: Sunt o persoană
îngrozitoare.
Îşi înfăşură strâns braţele în jurul meu.
— Ba nu, nu eşti!