Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

o cale de scăpare, căci Utlapa îşi tăiase propriul gât cu mâinile lui Taha
Aki. Taha Aki îşi urmă trupul în munţi. A ţipat la Utlapa, dar acesta îl
ignora ca şi cum ar fi fost vânt. Taha Aki privi cu disperare cum Utlapa i-
a luat locul pe post de şef al tribului Quileute. Timp de câteva săptămâni,
Utlapa nu a făcut nimic altceva decât să se asigure că toată lumea credea
că el este Taha Aki. Apoi au început schimbările - primul edict al lui
Utlapa a fost să interzică oricărui războinic să intre în lumea spiritelor.
Pretinse că avusese o viziune că se apropia un pericol, dar în realitate îi
era frică. Ştia că Taha Aki abia aştepta ocazia să-şi spună povestea.
Utlapa se mai temea el însuşi să intre în spirit, ştiind că Taha Aki şi-ar
recupera imediat corpul. Din cauză că visurile sale de cucerire cu armata
lui de războinici al spiritului erau imposibile, a căutat să se mulţumească
să conducă peste trib. A devenit o povară - căuta privilegii pe care Taha
Aki nu le ceruse niciodată, refuzând să lucreze cot la cot cu războinicii
lui, luându-şi o a doua soţie şi apoi o a treia, deşi soţia lui Taha Aki trăia
- ceva nemaiauzit în trib.
Taha Aki privea toate acestea furios şi neputincios. Până la urmă,
Taha Aki a încercat să-şi ucidă trupul pentru a salva tribul de excesele lui
Utlapa. A adus un lup înfricoşător din munţi, dar Utlapa s-a ascuns în
spatele războinicilor. Când lupul a ucis un tânăr care-şi apăra falsul
stăpân, Taha Aki a fost teribil de mâhnit. I-a ordonat lupului să se
retragă.
Toate poveştile ne spun că nu era uşor să fii războinic al spiritului.
Era mai degrabă înfricoşător decât distractiv să fii eliberat de corpul tău.
Acesta era motivul pentru care-şi foloseau puterea numai în vremuri de
restrişte. Călătoriile solitare ale şefului pentru a sta de pază erau o
povară şi un sacrificiu. Era dezorientant, incomod şi îngrozitor să nu ai
corp. Taha Aki fusese atât de mult despărţit de corpul său încât a fost
cuprins de agonie. Simţea că era condamnat să nu mai treacă niciodată în
lumea de dincolo unde-l aşteptau strămoşii lui, blocat în nimicnicia lui
chinuitoare pentru totdeauna. Lupul acela mare urmă spiritul lui Taha
Aki în timp ce acesta se învârtea şi se zvârcolea în agonie prin păduri.
Lupul era foarte mare pentru rasa lui, dar şi frumos. Taha Aki fu brusc
invidios pe animalul fără glas. Măcar avea trup. Măcar avea viaţă. Până şi