Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

5. SUFLETE PERECHE
– Te simţi bine, Jake? Charlie mi-a spus că treci printr-o perioadă
mai grea... Nu se face mai uşoară?
Mâinile lui calde se încolăciră în jurul meu.
– Nu e aşa de rău, spuse el, dar nu vru să se uite în ochii mei. Se
întoarse încet la trunchiul de copac adus de apă uitându-se la pietricelele
colorate în culorile curcubeului şi trăgându-mă lângă el. M-am aşezat din
nou pe copacul nostru, dar el se aşeză pe pământul pietros şi umed în loc
să stea lângă mine. M-am întrebat dacă în felul acesta îşi putea ascunde
faţa cu mai multă uşurinţă. Continuă să mă ţină de mână.
Am început să flecăresc pentru a umple tăcerea:
– Ce mult a trecut de când nu am mai fost aici! Probabil că am
pierdut o tonă de chestii. Ce mai fac Sam şi Emily? Şi Kinbry? Quil a...
M-am oprit la mijlocul frazei, amintindu-mi că Quil, prietenul lui
Jacob, fusese un subiect sensibil.
– Of, Quil, oftă Jacob.
Deci probabil că s-a întâmplat - Quil trebuie să se fi alăturat haitei.
– Îmi pare rău, am mormăit eu. Spre surprinderea mea, Jacob râse.
– Nu-i zice şi lui asta.
– Ce vrei să spui?
– Quil nu vrea să-i plângi de milă. Ba din contră - e absolut fascinat.
De-a dreptul încântat.
Nu avea nici o logică pentru mine. Toţi lupii fuseseră atât de
deprimaţi de ideea că prietenul lor va avea aceeaşi soartă ca şi ei.
– Poftim?
Jacob îşi înclină capul pe spate să se uite la mine. Zâmbi şi-şi dădu
ochii peste cap.
– Quil crede că e cea mai mişto chestie care i s-a întâmplat
vreodată. Pe de o parte este şi din cauză că ştie în sfârşit ce se întâmplă.
Şi e foarte încântat să-şi recupereze prietenii - să facă parte din „gaşcă”.
Jacob râse din nou pe înfundate. N-ar trebui să mă mire, cred. E tipic
pentru Quil.