Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Se pare că celor de la Dartmouth li se pare că eşti îndeajuns de
deşteaptă pentru Dartmouth.
Am tras adânc aer în piept şi am numărat încet până la zece.
– Foarte generos din partea lor, am spus eu într-un târziu. Cu toate
acestea, fie că sunt acceptată sau nu, tot mai există problema minoră a
taxei de şcolarizare. Eu nu-mi permit, iar pe tine nu te las să arunci pe
fereastră destui bani să-ţi cumperi altă maşină sport doar ca să mă prefac
eu că merg la Dartmouth anul viitor.
– Nu am nevoie de altă maşină sport. Şi nu trebuie să te prefaci,
murmură el. Un an de facultate n-o să te omoare. Poate chiar îţi va
plăcea. Gândeşte-te puţin, Bella. Imaginează-ţi cât de încântaţi vor fi
Charlie şi Renée...
Vocea lui de catifea îmi pictase deja o imagine în cap înainte să o
pot bloca. Evident că Charlie nu şi-ar mai încăpea în piele de mândrie -
nimeni din Forks nu ar mai putea scăpa de încântarea lui debordantă. Şi
Renée s-ar bucura enorm de reuşita mea - deşi ar jura că nu e surprinsă
deloc...
Am încercat să îndepărtez imaginea asta din minte.
– Edward, eu îmi fac griji că nu mai trăiesc până la absolvire, nu mai
spun de vara asta sau toamna viitoare.
Îşi înfăşură braţele în jurul meu din nou.
– N-o să-ţi facă nimeni rău. Ai tot timpul din lume. Am oftat.
– Trimit mâine tot ce am în cont la Universitatea din Alaska. Este
alibiul de care am nevoie. E destul de departe pentru ca Charlie să nu se
aştepte să vin în vizită înainte de Crăciun. Şi până atunci sunt sigură că
găsesc eu vreo scuză. Ştii, l-am tachinat eu fără prea multă tragere de
inimă, toată chestia asta cu discreţia şi minciuna mă calcă pe nervi.
Expresia feţei lui Edward se înăspri.
– Devine mai uşor în timp. După câteva zeci de ani toată lumea pe
care o cunoşti va fi moartă. Problemă rezolvată.
Am tresărit.
– Scuze, a fost dur din partea mea să spun asta. M-am uitat în jos la
plicul gros şi alb, fără să-l văd.
– Dar totuşi e adevărat.