Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Da, presupun că nu pari.
– Deloc. Pentru că ajungem la maturitate în doar câteva luni atunci
când gena de vârcolac este activată. E un proces de creştere al naibii de
rapid. Se strâmbă. Din punct de vedere fizic am în jur de douăzeci şi
cinci de ani. Aşa că nu trebuie să te sperii că ai fi prea mare pentru mine
încă cel puţin şapte ani de-acum încolo.
În jur de douăzeci şi cinci de ani. Ideea aceasta mă răscolea. Dar îmi
aminteam procesul de creştere - cum se înălţase şi crescuse chiar sub
ochii mei şi că arătase diferit de la o zi la alta...
Mi-am scuturat capul simţindu-mă ameţită.
– Deci, vrei să auzi despre Sam sau vrei să mai ţipi la mine pentru
nişte lucruri pe care nu le pot controla?
punct slab.
cuvintele.
Am tras adânc aer în piept.
– Scuze. Vârsta este un subiect sensibil pentru mine. Ai atins un
Ochii lui Jacob se îngustară în vreme ce se străduia să-şi aleagă
Din moment ce nu voiam să vorbesc despre subiecte cu adevărat
sensibile - planurile mele de viitor sau tratate care ar putea fi încălcate, l-
am încurajat să continue.
– Deci ai spus că odată ce Sam a înţeles ce se întâmpla şi i-a avut
alături de el pe Billy şi pe Harry, şi pe domnul Ateara, nu i-a mai fost atât
de greu. Şi, aşa cum ai spus şi tu, sunt nişte părţi mişto... Am ezitat
puţin. De ce îi urăşte Sam atât de mult? De ce-şi doreşte ca şi eu să-i
urăsc?
Jacob oftă.
– Asta e partea cu adevărat ciudată.
– Sunt as la ciudăţenii.
– Mda, ştiu. Rânji înainte să continue. Deci, ai dreptate. Sam ştia ce
se întâmpla şi totul era aproape în regulă, în principiu viaţa lui s-a întors
la, ei bine, nu normal. A devenit mai bună. Apoi Jacob se încruntă ca şi
cum ar urma ceva dureros. Sam nu a putut să îi spună prietenei sale,
Leah. Nu avem voie să spunem la nimeni care nu trebuie să ştie. Şi nu
prea era sigur pentru ea ca el să stea în preajma ei - dar trişa, cum făceam