Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

gheaţă să i-o arăt.
Charlie.
— Se umflă.
— Poate ar trebui să te iei de cineva de înălţimea ta, îmi sugeră
— Poate, am aprobat eu.
Am mers să deschid uşa. Edward aştepta.
— Dă-mi să văd, murmură el.
Îmi examina delicat mâna, atât de delicat că nu mă duru deloc.
Mâinile lui erau aproape la fel de reci ca gheaţa şi-mi făceau bine pe
piele.
— Cred că ai dreptate, e ruptă, spuse el. Sunt mândru de tine. Ai
pus ceva forţă în lovitura asta.
— Câtă am avut. Am oftat. Se pare că nu îndeajuns de multă, îmi
sărută delicat mâna.
— Mă ocup eu de asta, îmi promise el.
Apoi îl strigă pe Jacob pe nume, cu vocea potolită.
— Nu cumva, îl preveni Charlie.
L-am auzit pe Charlie urnindu-se de pe canapea. Jacob ajunse
primul în hol şi, mult mai încet, dar nu cu mult în spate, veni şi Charlie.
Expresia lui Jacob era vioaie şi nerăbdătoare.
— Nu vreau bătăi pe aici, aţi înţeles? Charlie se uită doar la Edward
când vorbi. Pot să mă duc să-mi pun insigna dacă asta-mi va face cererea
mai oficială.
— Nu va fi necesar, spuse Edward pe un ton reţinut.
— De ce nu mă arestezi pe mine, tată? am sugerat eu. Eu sunt aia
care împarte pumni în stânga şi-n dreapta.
Charlie ridică o sprânceană.
— Vrei să depui acuzaţie, Jake?
— Nu. Jacob rânji incorigibil. Sunt dispus să rezolv asta oricând.
Edward se strâmbă.
— Tată, nu ai pe aici vreo bâtă de baseball pe undeva în cameră?
Vreau să o împrumut pentru un minut.
Charlie se uită la mine serios.
— Gata, Bella!