Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

din ochi, ai bănuit falsitatea promisiunilor ei. Aveai dreptate. Nu te-a
vrut niciodată. Fiecare sărut, fiecare atingere a fost o minciună.
Edward se mişcă din nou, se deplasă cu câţiva centimetri mai
aproape de băiat, cu câţiva centimetri mai departe de mine.
Victoria observă distanţa dintre noi. I-ar fi luat mai puţin de o
secundă să mă ucidă - nu aveam nevoie decât de cea mai mică ocazie.
Mai încet de data aceasta, Riley luă poziţie.
— Nu trebuie să mori, îi promise Edward cu ochii în ochii lui. Mai
sunt şi alte modalităţi de a trăi decât cele pe care ţi le-a arătat ea. Nu e
totul numai minciună şi sânge, Riley. Poţi să pleci chiar acum. Nu trebuie
să mori pentru minciunile ei.
Edward îşi mişcă picioarele în faţă şi în lateral. Erau cam treizeci de
centimetri între noi acum. Riley se apropie prea mult, compensând de
data aceasta. Victoria se aplecă în faţă pe vârful picioarelor.
— Ultima ocazie, Riley, îi şopti Edward.
Faţa lui Riley era disperată în timp ce se uita la Victoria în căutare
de răspunsuri.
— E un mincinos, Riley, spuse Victoria, iar gura mi se deschise larg
de şoc când i-am auzit vocea. Ţi-am spus de trucurile lor. Ştii că te iubesc
doar pe tine.
Vocea nu-i era un mârâit puternic, sălbatic, de felină aşa cum m-aş
fi aşteptat având în vedere chipul şi poziţia ei. Era genul de voce care se
asorta cu buclele blonde şi guma roz de mestecat. Nu se potrivea cu
dinţii ei dezveliţi şi strălucitori.
Riley îşi încleştă fălcile şi-şi îndreptă umerii. Ochii i se goliră - nu
mai era confuzie, nu mai era suspiciune. Nu mai era nici un gând. Se
încordase pentru a ataca.
Trupul Victoriei părea să tremure, atât de pornită era. Degetele îi
erau ca nişte gheare, aşteptând ca Edward să se mişte măcar un
centimetru de lângă mine.
Mârâitul nu veni de la nici unul din ei.