Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Nu mai zise nimic atunci când întinse mâna să-mi ia castronul pe
care-l ţineam. M-am uitat la faţa lui - se încrunta, buza inferioară
ieşindu-i în afară.
– Altceva? am întrebat eu. Strâmbă din nas din nou.
– Ar mai fi ceva... mă întrebam dacă... ştii tu, l-ai sărutat? Am râs.
– Da.
El se cutremură.
– Bleah.
– Fiecare cu ce-i place, am murmurat eu.
– Nu-ţi faci griji cu privire la colţi?
L-am pocnit pe umăr, stropindu-l cu apă cu spumă.
– Mai taci din gură, Jacob! Ştii că nu are colţi!
– Pe aproape, bombăni el.
Mi-am încleştat dinţii şi am început să frec un cuţit de dezosat cu
mai multă forţă decât era necesar.
– Pot să te mai întreb ceva? întrebă el blând, când i-am dat cuţitul.
Din nou, simt doar curios.
şoptit.
– Bine, am spus eu arţăgoasă.
Întoarse cuţitul pe toate părţile în mâini sub jetul de apă. Vorbi
– Ai spus câteva săptămâni... Când mai exact... ? Nu reuşi să
termine propoziţia.
faţa.
– După absolvire, i-am răspuns eu tot şoptit, privindu-i îngrijorată
Oare asta o să-l înfurie din nou?
– Cât de devreme... spuse el cu răsuflarea tăiată şi ochii închişi. Nu
suna ca o întrebare şi în vocea lui răzbătea regretul. Muşchii din braţe i
se încordară, iar umerii îi erau ţepeni.
– AU! strigă el.
Se făcuse atât de linişte în încăpere încât am sărit în sus de un
metru când am auzit cum a izbucnit.
Mâna lui dreaptă se făcuse pumn în jurul lamei cuţitului - descleştă
degetele şi cuţitul zăngăni pe blatul de bucătărie. Avea de-a lungul