Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

aproape nemişcaţi uitându-se la tablă, în timp ce Alice prevedea
mişcările pe care le va face el, iar el se uita în mintea ei şi vedea ce
mişcări avea să facă ea. Mare parte din joc se dădea în minţile lor; cred că
mutaseră fiecare câte doi pioni când Alice şi-a doborât brusc regele şi s-a
dat bătută. Durase doar trei minute.
Charlie dădu televizorul pe silenţios - o reacţie neobişnuită.
— Uite ce e, am ceva să-ţi spun.
Se încruntă, arătând foarte jenat.
Am rămas nemişcată, aşteptând. Îmi întâlni privirea preţ de o clipă
înainte să-şi îndrepte ochii spre podea. Nu a spus nimic mai mult.
— Nu mă pricep la astfel de chestii. Nu ştiu cum să încep...
Am aşteptat din nou.
— OK, Bella. Uite care-i treaba. Se ridică de pe canapea şi începu să
se plimbe încoace şi încolo de-a lungul camerei, privindu-şi picioarele în
tot acest timp. Relaţia ta cu Edward pare destul de serioasă şi sunt câteva
lucruri la care trebuie să ai grijă. Ştiu că eşti un adult acum, dar eşti încă
tânără, Bella, şi sunt o grămadă de lucruri pe care trebuie să le ştii când...
ei bine, când ai o relaţie fizică cu...
— Oh, te rog, te rog, nu! l-am implorat, sărind în picioare. Te rog
să-mi spui că nu încerci să ai o discuţie despre sex cu mine, Charlie.
El se uită în pământ.
— Sunt tatăl tău. Am responsabilităţi. Nu uita că mi-e la fel de
ruşine ca şi ţie.
— Nu cred că este omeneşte posibil. Oricum, mama ţi-a luat-o
înainte cam acum zece ani. Ai scăpat.
— Acum zece ani nu aveai un iubit, mormăi el fără să vrea.
Îmi dădeam seama că se lupta cu dorinţa de a renunţa la subiect.
Stăteam amândoi în picioare uitându-ne în pământ, unul cu spatele la
celălalt.
— Nu cred că punctele esenţiale s-au schimbat atât de mult, am
mormăit eu, iar faţa probabil că-mi era la fel de roşie ca a lui. Era mai rău
ca-n iad; şi mai rău de atât a fost să-mi dau seama că Edward ştia ce urma
să se întâmple. Nici nu-i de mirare că era aşa plin de sine în maşină.