Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Mulţumesc, am murmurat eu. Şi asta a fost tot.
M-am dus lângă Jessica, alături de ceilalţi absolvenţi. Jess era toată
roşie la ochi şi-şi tot tampona ochii cu mâneca robei. Mi-a luat o secundă
să înţeleg de ce plângea.
Domnul Greene spuse ceva ce nu am auzit şi toată lumea din jurul
meu ţipă şi strigă. Pălăriile galbene căzură peste noi. Mi-am scos-o şi eu
prea târziu pe a mea şi am lăsat-o pur şi simplu să cadă pe jos.
— Oh, Bella! bălmăji Jess peste murmurul brusc de voci. Nu-mi vine
să cred că am terminat.
— Nu pot să cred că s-a terminat totul, am murmurat eu. Îşi aruncă
braţele în jurul gâtului meu.
invitaţiei.
frumoşi.
— Trebuie să-mi promiţi că vom ţine legătura.
Am îmbrăţişat-o şi eu, uşor stânjenită că nu-i puteam răspunde
— Mă bucur mult că te cunosc, Jessica. Au fost doi ani foarte
— Au fost, oftă ea şi-şi trase nasul. Apoi lăsă braţele în jos. Lauren!
strigă ea cu voce ascuţită, făcând cu mâna şi dând din coate prin
mulţimea de robe galbene.
Familiile se apropiau îngrămădindu-ne şi mai tare. Am reuşit să-i
văd pe Angela şi pe Ben, dar erau înconjuraţi de familiile lor. Îi voi
felicita eu mai târziu. M-am învârtit pe acolo în căutarea lui Alice.
— Felicitări, îmi şopti Edward în ureche, braţele lui înfăşurându-se
în jurul taliei mele.
Vocea îi era potolită; nu dorise ca eu să ajung cât mai repede în
punctul acesta.
groaznic.
— Ăăăă, mersi.
— Nu mi se pare că ţi-au mai trecut emoţiile, observă el.
— Încă nu de tot.
— De ce-ţi mai faci griji? Din cauza petrecerii? Nu va fi aşa
— Probabil că ai dreptate.
— Pe cine cauţi?
Căutarea mea nu fusese atât de subtilă pe cât crezusem eu.